Deschid ochii , dar pleoapele imi aluneca inapoi. Imi e prea frica. Prea frica de orice ar putea sa imi faca rau. Simt degetele reci ale lui Nik atingandu-mi obrazul , trimitandu-mi fiori calzi de-a lungul pielii. Pentru a doua oara , incerc sa deschid ochii si , in fata imi apare palma alba si plina de cicatrici a lui Niklaus. Imi ridic mana tremuratoare si ii strang mana in a mea. Geme indurerat. Cicatricile albe si adanci stau ca marturie a ororilor la care a fost supus.
Incet-incet , durerea din moalele capului se risipeste , lasandu-ma sa stau in genunchi in fata lui Nik.
Catuse grele din argint pur ii limiteaza orice miscare si il slabesc pe minut ce trece.
Fara vlaga , ma ridic si ma sprijin de corpul moale al lui Nik , agatandu-ma de el ca de un stalp.
Il imbratisez strans , dar nu prea tare. A pierdut deja destul sange. Chipul sau alb se incrunta de durere.
Simt cum izvoare fierbinti imi tasnesc din ochi , revarsandu-si apele calde pe obrajii mei reci. Nu il pot ajuta cu nimic. Sunt inutila. Doar un obiect. Doar o papusa in teatrul lui Serpent. Un pion fortat sa lupte langa o armata de care nu apartine.
Pleoapele translucide ale lui Niklaus se deschid deodata , ochii sai tintuindu-ma cu privirea. Buzele sale tremuratoare imi soptesc numele.
-Sar...Sa...Sarah...
-Şşş...sunt aici , soptesc eu apropiindu-ma incet de lanturile puternice ce il tin captiv. Pe furis , incerc sa imi sterg lacrimile cu coltul manecii , dar Nik ma vede si incearca sa spuna :
-Ce...ce este?
Intrebarea pare chiar stupida. Inutila. "Cum adica , ce este? Suntem inchisi Dumnezeu stie unde , departe de orice fiinta umana , suntem inconjurati de Calai insetati si el intreaba care e problema..." imi spun eu furioasa. Dar ma abtin. E ranit si probabil nu e constient de nimic.
Ii dau parul de pe fruntea palida , apoi il privesc.
-Totul e b-bine...Incearca sa nu vorbesti prea mult , ok? Ii spun eu pe un ton cat mai calm cu putinta.
Incuviinteaza din cap , apoi se uita in jur. Vede lanturile ce ii blocheaza mainile , vede ranile de pe mainile mele , isi vede propriul sange picurand din tricoul rupt. Deodata , tresare involuntar si se agita , facand lanturile sa zangane.
-Nenorociti! Blestemati! Cadavre stoarse de sange si demnitate! urla el cu toata vlaga ramasa.
Speriata , ma lipesc de peretele opus si astept sa se calmeze. Din nou , lacrimile ameninta sa se reverse peste obrajii mei , deja umezi.
Asa a fost in ultimele doua zile. Cateodata doarme , atarnand din lanturile reci , alteori se trezeste si indruga lucruri , vorbeste cu persoane inexistente...De doua ori , chiar si-a strigat parintii. Desi am incercat sa il readuc la realitate , nimic nu a functionat. Nici chiar saruturile. Are perioade in care ma confunda cu sora sa. Insa asta nu e una din acele perioade. E una din perioadele in care e constient de situatia grava in care ne aflam.
-NIK! strig eu , incercand sa acopar sunetul metalic de lanturi lovite.
Ma dezlipesc de peretele slinos si ma apropii de el , cuprinzandu-i fata. Ochii sai ma privesc speriati , buzele continua sa injure si sa blesteme...
-Nik , sunt aici...Stai linistit , te rog! spun eu cu lacrimi in ochi.
-Sarah..trebuie sa...sa iesim de aici... , indruga el din nou.
Sunetul usii metalice se aude in celula mizera , si in lumina palida apare chipul pervers al lui Serpent. Imediat , il strang mai tare in brate pe Nik , in ciuda gemetelor sale de durere.
-Julieta....Stai calma. Cortina nu a cazut inca pentru tampitul tau. Inca are o sansa. Asta , desigur...Daca reuseste sa supravietuiasca acestei seri.
-Ce vrei , idiotule? strig eu animalic.
Serpent se apropie de mine si privirile noastre se intersecteaza. Apoi , simt buzele sale reci si amare zdrobindu-se de ale mele , intr-un sarut fortat. Imediat , un sentiment profund de ura si repulsie imi strabate corpul , sagetandu-mi mana , dandu-mi forta sa il plesnesc cu toata puterea.
Acesta se clatina pe picioare , apoi ingana :
-Temperamentala...
Isi maseaza obrazul inrosit de forta loviturii si se apropie de corpul moale al lui Niklaus. Apuca manerul sculptat in lemn al tarusului infipt adanc in pieptul lui Nik si , fara pic de remuscare , trage. Urletul de durere umple imediat incaperea , reverberand in peretii crapati de timp , facandu-ma sa imi acopar urechile si sa strang din ochi. Nu imi place sa il vad suferind. E ca o totura psihica. Corpul lui Nik devine din nou moale , in timp ce limba lui Serpent gusta lichidul visiniu ce se scurge de pe vaful de lemn al tarusului. Inchide ochii pentru o secunda , parca vrand sa savureze aroma usor metalica , apoi zameste si imi sopteste usor :
-Draguta mea Julieta , Romeo al tau nu mai are mult. In curand , va pieri. Totusi , trebuie sa iti spun ca sunt usor surprins ca a rezistat atat...Doua saptamani in care l-am torturat in feluri mult mai dureroase....Cred ca totusi te iubeste...
Cuvintele sale imi repornesc inima , facand-o sa se zbata in pieptul meu , parca vrand sa iasa afara.
-Ce pacat ca nu va mai apuca sa vada lumina zilei , sasaie vampirul iesind din celula mica si intunecoasa.
...........
Huuuh...In sfarsit am postat primul capitol din al doilea volum.... :)) Sper sa va placa. Mi-a luat destul de mult timp , pentru ca parintii ma streseaza cu examenul asta idiot , asa ca a trebuit sa scriu pe ascuns... In alta ordine de idei , astept parerile voastre.. Chiar vreau sa stiu daca fac treaba buna cu cartea asta.. :P Asa ca nu va sfiiti sa comentati!
Desigur ,daca considerati ca acest capitol e bun , puteti apasa si pe butonul de VOT.. ;)
Va multumesc pentru voturi si pentru ca imi cititi cartea...Inseamna mult.
