Start Over Again

Prolog

Înfățișarea îmi era dureroasă atunci când o priveam în ochii plini de foc negru. Expresia sa era ciudată: pe jumătate mânioasă, pe jumătate batjocoritoare..era deja obișnuită cu ieșirile, demonstrările mele de forță. Cu toate acestea, cu tot cu chipul ei sălbatic, mânios, acesta rămânea în continuare cel mai frumos, rafinat, cel mai suav pe care l-am văzut în toată viața mea..

Ochii i s-au umezit de lacrimi, iar brațele micuțe, pe care până atunci le strângea în jurul corpului, îmbrățișându-se, parcă apărându-se, protejându-se, în felul ei, de mine, i-au alunecat pe lângă trupul tremurat, în timp ce maxilarul i s-a încleștat, abținându-se să nu plângă.

Șuieram printre dinți cuvinte ce nu făceau decât să îmi dezvăluie și mai tare întunecimea gândurilor ce mă frământau, iar pe ea doar o răneau.Puteam să îmi dau foarte ușor seama de efectul pe care cuvintele le au asupra ei, doar analizându-i mișcările degetelor, care rau acum strânse într-un pumn..un pumn în care se afla toată tristețea ei, toată răutatea mea..un pumn care avea un singur scop: pocnirea mea. Știu că merit pumnul, merit mai mult decât atât. Mă uit la ea și tot ce îmi doresc este să o iau de mână, să o sărut și să îi șterg lacrimile de pe chipu-i indundat acum.. Tot ceea ce sfârșesc să fac însă, este să continui jocul infernal al cuvintelor spre ea.

Mă oprește în cel mai dulce, neașteptat și totuși atât de așteptat mod cu putință... Își desface pumnul și își pune degetele pe brațele mele, apoi le urcă încet spre fața mea. Degetele îi tremură atunci când fac contactul cu obrazul meu roșu. Buzele i se aproprie de ale mele și se unesc într-un sărut plin de iubire, de durere.. Atunci am știut că am pierdut-o pentru totdeauna...