Start Over Again

Capitolul I

-Nu știu ce mi-ai făcut, dar nu mă pot gândi decât la tine. Ne cunoaștem de atât de mult timp, dar abia de curând mi-am dat seama de sentimentele pe care le am pentru el. Cu siguranță nu putem să fim împreună, este mai mult decât imposibil.Indiferent de cât de corect par a fi pentru inimile noastre, conștiința este mult mai puternică.

Mă uit spre el și îi pot citi în privire sentimentele și surprinderea la auzul cuvintelor mele.Gura mea este cea care ne-a adus în situația aceasta, în punctul în care ne aflăm de ceva vreme. L-am combinat cu prietena mea în primul an de facultate, iar eu am sfârșit cu unul dintre colegii și prietenii lui.Cu toate acestea nu simțeam pentru el atunci prea multe sau oricum nimic ce nu putea trecut cu vederea. Cu siguranță nu îmi pierdeam atunci mințile ori de câte ori îi vedeam chipul, ochii, buzele.

L-am cunoscut în rimul an de facultate, studiam amândoi la aceeași specializare, am fost colegi și cei mai buni prieteni o perioadă. Cu un an după a renunțat la facultate, iar noi ne-am depărtat din ce în ce mai mult. Am început să ne apropriem din nou după încă un an, când umblam cu aceeași gașcă de prieteni.

-Nu știu ce ar trebui să facem. Nimic nu e corect, pentru nimeni. Șoptește cu vocea răgușită, în timp ce ochii-i de un verde smarald , îmi caută privirea. Ochii săi nu fac altceva decât să îmi adâncească mai tare sentimentele și să mă pierd în ei ori de câte ori facem câte un contact vizual. Nu știu de ce acum și nu atunci, de ce nu am putut să îmi dau seama încă din primul moment în care mi-a intrat în viață, de ceea ce simt pentru el. Poate că dacă am fi fost împreună încă de atunci, acum am fi fericți, trăind în adevăr.

Minciunile pe care le spun și pe care și el le spune de atât de mult timp,mă acaparează, mă obosesc. Cu fiecare zi ce trece, cu fiecare secundă ce se scurge gândindu-mă la el, mă simt din ce în ce mai vinovată, mai tristă, mai singură. Devine imposibil să nu mă gândesc la Charles. Mă chinuie gândul că aș putea face rău celorlalte două persoane importante din viața mea: Lisa și Michael. Lisa, prietena mea, îndrăgostită nebunește de bărbatul din fața mea cu ochii verzi sclipitori și Michael, iubitul meu, prietenul lui cel mai bun, care nu ar face rău nimănui, dar pe care nu am putut niciodată să îl iubesc, cel puțin nu așa cum ar fi meritat să fie iubit.

-Putem să o luăm de la capăt? Să începem de la zero totul?, îl întreb cu glasul sfâșiat de durere.

-Mi-aș dori să putem da timpul înapoi. Ți-aș oferi toată inima și întreaga mea iubire. Mă ia ușor de mână, o duce aproape de buzele sale și prvindu-mă în ochi, o sărută.

-Regret totul, regret totul de la început. Totul trebuia să fie diferit. Adaug și îmi pun capul pe umărul lui, iar brațele sale îmi strâng ușor coprul, apropriindu-mă mai tare de el.

-Știu dragă, știu.

Suntem întrupți de intrarea bruscă în apartamentul lui Chares, a Lisei:

-Ce zi oribila, nu mai suport! Ridică tonul la noi și se trântește pe canapea lângă Charles. Știu că are probleme legate de garsoniera în care locuiește acum și că își caută alt loc unde să stea. Vorbeamsăptămânile trecute și cu proprietarul apartamentului unde locuiesc acum i vrea să mărească chiria, nu că nu era deja destul de mare. Încă nu lucram, sunt în ultimul an de facultate și până acum m-am concentrat pe a avea rezultate cât mai bune, cât să rămân la buget.Anul acesta termin facultatea și vreau să mă angajez, sper la o școală ca profesor.

Lisa însă lucrează la o firmă, își face practica pentru facultate. Ea mai are încă un an până își termină studiile.

-Ce ar fi să ne mutăm toți împreună?