Ce bine-ar fi, dac-am zâmbi,
Chiar și-atunci când cerul plânge.
Ce bine-ar fi, dacă am privi cu toții, laolaltă,
Viața ca pe un veșnic dar,
Și dragostea o artă!
Ce bine-ar fi, dac-am sta o clipă și am cugeta,
La Dumnezeu înalt și la mărinimia sa.
Ce bine ar fi, dac-am merge cu toții, împreună,
Legați de mâini cu speranță,
Spre o viață bună!
Ce bine-ar fi, dac-am zări pe drum un simplu câine,
Și din puținul nostru, i-am da o mică pâine.
Ce bine-ar fi, dac-am pleca privirea
Spre Dumnezeu înalt,
Cerând milostivirea.
Ce bine-ar fi, dac-am striga-n putere:
,,Frați cu același Tată suntem, și inima nu piere!''
Ce bine-ar fi, dac-am gândi viața ca pe-un simplu joc,
Ne naștem, trăim, iubim,
Și cenușă devenim.
______
Stiu că unele versuri nu prea rimează, dar spre apărarea mea, poeziile acestea sunt scrise cu vreun an sau doi în urmă, așa că da:))
YOU ARE READING
,,Simfoniile Unui Suflet Pierdut"
PoetryVolumul 1 Din ,,Viață Prin Cuvinte" Viața este o continuă aventură. Iubire, ură, fericire, tristețe și multe alte sentimente și trăiri, transpuse din propriile mele gânduri și scrise aici.
