A fost un an... plin de de toate. Nici acum nu am ajuns sa ma inteleg. Nu pot sa spun ca am realizat ceva in acest an. Nu stiu ce a fost acest an pentru mine. Toate sentimentele alea, toate lacrimile și zambetele. A fost unul dintre cei mai grei ani ai mei. Am cunsocut cateva persoane noi, am lasat persoane in urma. Nu stiu daca am facut mereu alegerea corecta. La naiba, nici nu stiu daca am fost mai mult fericita sau mai mult trista in anul ăsta. Pentru că m-a doborât. M-a doborât din atâtea puncte de vedere. Și după m-a înălțat, și când credeam că mă pot agăța în stele, m-a doborât din nou. Și iar m-a doborât. Și sincer, nu știu dacă termin anul ăsta doborâtă sau înălțată. Mi-e frică de 2020, vă spun sincer. Și m-am săturat să sper mereu că următorul an va fi mai bun. Pentru că adevărul e, nu un număr face marea diferență. Eu o fac. Noi o facem. Am obosit să sper, și uite-mă aici. Sperând. Sperând, sperând și sperând. O să mă îmbăt cu speranța asta.
Sper că următorul an mă va iubi. Sper că eu îl voi iubi.
An nou fericit!
