𝙁𝙤𝙧𝙗𝙞𝙙𝙙𝙚𝙣 𝙇𝙤𝙫𝙚 𝙄. 𝙏𝙝𝙚 𝙏𝙧𝙪𝙩𝙝

𝐂𝐀𝐏𝐈𝐓𝐎𝐋𝐔𝐋 11

–Doamnelor și domnilor, sunteti gata pentru cea mai tare cursă a anului? In seara asta se pare ca concurenții noștri sunt foarte agili si mai mult de atat, regele pistei concurează si el!

Toată lumea incepe sa aclame si sa aplaude la auzul asa zisului rege al pistei. Ma intreb ce mucos a mai luat locul asta.

Am aflat de curand de celebrele curse din NY si evident ca m-am inscris si eu. Cursele, in special cele de motoare, sunt singurele care ma elibereaza de tot stresul si tensiunea din corp. Am descoperit aceasta eliberare inca de la varsta de optsprezece ani, cand am si facut rost de un motor facut pentru asa ceva. Am stiut din prima clipa, din primele zece secunde, ca asta va fi una din obsesiile mele nevinovate. Si chiar asa este. Au devenit ca un drog de care nu as putea sa ma descotorosesc nici cu forta.

Cursa trebuie sa inceapa in zece minute asadar imi fac ultimele verificări la motor ca sa fiu sigura ca totul este in regula.

–Frumusico, la ce ora se deschid picioarele alea si pentru mine?

Ma intorc scarbita spre locul din care rasuna vocea barbateasca, strangand mai tare casca in mana.

Un barbat la circa treizeci de ani se apropie relaxat de mine, altii doi stand ceva mai in spatele lui. Toti avand un ranjet mizerabil insirat pe fete. Incearca sa ma inconjoare, privindu-ma ca pe o bucata de carne.

Cred ca o sa vomit. 

Profit de faptul ca e o zona retrasa, asigurandu-ma ca nu ma vede nimeni cand imi scot pistolul de la spate, indreptandu-l spre capul barbatului.

— La aceeasi ora cand apas pe tragaci. Vrei sa le deschid?

Barbatul priveste cu ochii bulbucati arma cu amortizor din mana mea, ridicând mainile in defensiva. Se da doi pasi inapoi, vazandu-i marul lui Adam miscandu-se repetitiv.
Cei doi din spatele lui incep sa rada copios, aruncandu-si ocheade subintelese.

–Nu neapărat, dar frumuselul asta de jos abia așteaptă să pompeze putin in tine! Fii serioasa, scumpo! Cu pistolul ala cu bile nu ucizi nici o cioara, spune cel din stanga ranjind, plimbandu-si privirea slinoasa pe trupul meu.

Trantesc casca pe motor, strasnind nervoasa din dinti. Scot piedica pistolului, fixandu-mi tinta intre picioarele lui.

–Vrei sa iti fac o demonstratie? Nu pari sa ai creier in niciunul din capete, afirm amuzata ridicand sugestiv dintr-o spranceana.

Zâmbetul bărbatului pălește imediat si vad cum incepe sa se apropie de mine ceea ce nervilor mei nu le pica prea bine.

–Daca mai faci un singur pas te asigur ca o sa fie ultimul! marai cu nervii intinsi la maxim.

–Cam tupeista... poate vrei sa-ti astup gura si aici nu ma refer la mana.

Gata, asta a fost picătura care a umplut paharul.

Fara nicio retinere, il lovesc cu arma in maxilar, impuscandu-l in papuc. E singurul loc in care as putea sa ii fac o rana minora cu ea, nu am nevoie de mai mult. Imi bag arma inapoi la spate acoperind-o cu geaca, vazand cum barbatul incepe sa urle de durere captand atentia. E un pistol de calibru foarte mic, in cazul in care glontul a patruns e ca si cum l-as fi taiat putin mai adanc.

Cei doi mascarici din spatele lui ma privesc socati, facand un scurt schimb de priviri inainte sa se retraga grabiti. Plina de manie, il lovesc pe barbatul de jos cu piciorul exact acolo unde il doare mai tare.

–Cred ca e destul de bun pistolul meu cu bile, nu-i asa? rostesc ranjind, facandu-i scurt cu ochiul.

Imi dau parul de pe fata, urcand rapid pe motor vazand cum lumea se apropie curioasa.