Legământul: Promisiunea mea

Capitolul XXVI

Amanda era deja la a doua sticlă de vin. Markus ar fi dorit să o oprească dar, de când începuse să bea, se opri din plâns. Iar el nu mai putea să vadă o altă lacrimă pe chipul ei de înger. În loc de a merge într-un alt local, Amanda cumpără trei sticle de vin și se așezară, alături de Markus, pe o bancă dintr-un parc oarecare.

— Cu ce am greșit, Markus? De ce, de fiecare dată, eu rămân cu inima frântă? spuse ea.

Bărbatul nici măcar nu știa cum ar fi putut să o consoleze. Nu fusese niciodată în situația de a consola o fată care își pierduse iubirea vieții.

— Vrei să îți spun o poveste? începu Amanda. Cu o săptămână înainte de balul de absolvire din liceu, toate fetele din grupul meu de prieteni aveau deja un partener, mai puțin eu. Fusesem invitată la bal de mulți băieți, dar i-am refuzat pe toți, crezând că poate mă va invita el. Până la urmă, am mers singură. Știi ce am văzut când am ajuns acolo? Pe Dominic, alături de o fată. Avea mâna pe talia ei și, de fiecare dată când îmi întorceam privirea spre ei, el parcă o trăgea mai aproape.

Amanda făcu o pauză pentru a mai bea o gură de vin.

— Zece ani mai târziu, sunt în exact aceeași situație, spuse ea. Chiar și acum, după atâta timp, Dominic încă își bate joc de sentimentele mele pentru el. Eu chiar am sperat că poate nu este pregătit pentru o relație serioasă cu mine și l-am așteptat.

— Ei bine, este destul de greu să aștepți ceva ce știi că nu se va întâmpla niciodată, spuse Markus.

— Dar este mult mai greu să renunți atunci când acel lucru este tot ceea ce îți dorești, spuse ea.

Markus lăsă privirea în jos. De fiecare dată când încerca să o convingă pe Amanda că nu se merită să sufere pentru Dominic, ea spunea ceva ce îi dădea de înțeles că nu va renunța niciodată la el.

— Și, totuși, acum cred că sunt pregătită să o fac.

Markus întoarse capul spre ea, și îi privi ochii albaștri și mari. Deși erau umflați și roși din cauza plânsului, pentru el, aceia erau cei mai frumoși ochi pe care îi văzuse vreodată.

— Poftim? spuse el uimit de schimbarea rapidă a comportamentului ei.

— Mă vei ajuta să îl uit pe Dominic?

Înainte ca Markus să poată răspundă, Amanda îl apucă de gulerul gecii, îl trase spre ea și îl sărută apăsat.

Cei doi merseră acasă, iar prima destinație a fost camera Amandei. O oră mai târziu, când aceștia dormeau în patul fetei, au fost treziți de o bătaie în ușă. Amanda puse pe ea un halat pufos și, speriată, îl obligă pe Markus să se ascundă în șifonierul ei. După ce își aranjă puțin părul în oglindă, Amanda deschise ușa, dar împietri când văzu cine venise să o viziteze.

— Dominic? Ce cauți aici?

Bărbatul trecu pe lângă Amanda și intră în camera ei. Blonda închise ușa în urma lui, apoi merse spre el și se opri în fața lui.

— Ești beat? îl întrebă ea, simțind miros de alcool.

După o privire mai atentă, Amanda observă că ochii lui Dominic erau roși, de parcă ar fi plâns.

— Știai că te urăsc? îi spuse bărbatul încet.

Abia reușea să scoată ceva pe gură. Niciodată în viața lui nu mai fusese atât de beat. Era amețit și simțea că este pe cale să leșine, dar voia să vorbească cu ea.