Capitolul VIII: Abisul
Din capitolul anterior: Satula de atitudinea secretoasa a lui Jasper si inca socata de recentele descoperiri, Ashlyn se duce la Rachel, care, cu ajutorul grupului de tineri vrajitori o transporta in masina lui Jasper. Desi in stilul sau caracterisc Jasper nu scoate mult din casa, o parte din lucruri vor fi scoase la iveala in cele ce urmeaza.
P.S.:Melodia am ales-o mai mult pentru evenimentele care se intampla dupa ***. Mie inceputul imi place foarte tare.
P.P.S: Nu-mi place Gagnam-Style :|...:))
mel:So long sentimental-celldweller
Sa o luam din nou.
Un gard aparent normal.
O oaie sare gardul.
A doua oaie sare gardul.
Vine si a treia. Surpriza: gardul era de fapt unul electric. Rezultatul? Pastrama de oaie.
Jasper trase de volan inspre dreapta, urmarind curba drumului si am clipit rapid de trei ori, in incercarea de a scapa de imaginea oilor.
Cred ca e destul de evident ceea ce mi se intampla. Organismul meu incepea sa faca fente, din cauza ca incepeau sa se simta efectele bolii primejdioase cu care intrasem in contact: plictiotita acuta grava, cu accent pe ,,grava'', pentru ca intotdeauna cuvantul asta ii face pe oameni sa se ingrijoreze.
Jasper nu spunea nimic, de parca se astepta ca aceeasi forta magica(in cazul meu Rachel si grupul ei de tineri nelinistiti) sa ma faca sa dispar de langa el si totul sa revina la situatia de dinainte de mon aparition. Nu ca ar fi contat, parerea mea; ca doar nu vorbise de nebun pana sa vin eu. Tacerea dintre noi o simteam materializandu-se la un nivel fizic intr-o tensiune stresanta care ameninta sa ma sufoce. Pe el nu parea sa il deranjeze atat de tare aceasta tensiune. Inafara de faptul ca era evident ceea ce facea el, si anume sa ma ignore pe mine, parea decis sa nu renunte la atitudinea lui, lucru imatur, care ma facea-fara sa vreau- sa ma comport matur(alias hoasca fara activitate).
Si ma comportasem ca un om matur, suportand totul cu dintii inclestati, cum fac parintii cand copii li se agata ca lipitorile de picioare lor urland ca vor nu stiu ce tampenie de jucarie si depasind numarul de decibeli acceptati, pana in momentul cand iti vine sa le tragi un sut de sa ii trimiti pana in Congo.
Astfel de momente ma fac sa ma simt bipolara. Incepusem sa ma ingrijorez, dar m-am linistit atunci cand au aparut oitele. Erau un semn clar ca nu paseam pragul usii scorojite pe care scria: "Normalitate mediocra".
Am inceput sa ma balansez usor, de parca faceam pipi pe mine, muscandu-mi buza ca sa nu imi scape vreun cuvintel.
Un elefant se legana, pe o panza electrica de paianjen...si pentru ca, nu mai murea, a mai chemat un elefant...gata, nu mai pot! Am tacut prea mult- ar trebui sa fie consemnat undeva. Poate in Cartea Recordurilor.
- Jasper? am inceput nesigura, pe genul de ton inocent pe care il folosesc persoanele care stiu ca au dat-o oarecum in bara si nu prea au ce face.
Fara sa isi dezlipeasca ochii de la drum, mormai ceva ce se putea traduce fie prin "da, scumpa mea", fie prin "mda, ce vrei". Probabil ca era a doua varianta.
- Asa ai de gand sa o tii toata seara? Ai sa ma ignori pana am sa simt ca pana si conversatia cu un copac ar fi mai suportabila? Macar zi-mi unde mergem, m-am vaicarit.
Pe bune ca am tresarit cand am auzit cum trosneste materialul manusilor sale cand a strans volanul si mai tare.
-Eu merg undeva unde am treaba si unde tu nu ar trebui sa fii, pentru ca acolo nu esti in siguranta.
Foarte explicit.
-Da bine, am inteles ca vrei sa ma protejezi, dar daca vrei sa o luam asa, nu sunt in siguranta nicaieri. Si tu crezi ca pentru mine e distractiv sa stau inchisa in club, ingrijorandu-ma obsesiv pentru tine? E greu si pentru mine si ajung sa ma descarc pe diverse lucruri ca Nick, biroul tau si nu-mi place! Deloc.
Mi-am incrucisat mainile la piept, tinandu-mi respiratia cele trei secunde cat a fost o liniste mormantala.
-Mi s-a parut mie sau ai zis ceva de biroul meu?
Ochii mi s-au facut cat cepele. Rahat.
-A, nu, ti s-a parut. Vantul suiera si bla bla bla panselute. Vorbesc serios Jasper, vreau sa stiu-
-Ashlyn! Ti-am mai explicat ca sunt unele lucruri pe care nu le poti sti si lumea nu e obligata sa ti le spuna numai pentru ca bati tu din palme.
Se enerva. Stiam asta, pentru ca aproape maraia cand vorbea si nu trebuia sa fi geniu ca sa iti dai seama. Plus ca saracul volan mai avea putin si plesnea, lucru care ar fi fost preferabil sa nu se intample. Era timpul sa schimb subiectul.
-Jasper, tu macar tii la mine?
Bine, recunosc, am fost nesimtita cand am intrebat asta, ca doar imi spusese ca ma iubeste si toate cele. Cred ca eram doar ofticata ca nu il puteam avea acum pe acel Jasper vesel, care sa ma alinte si sa ma faca sa zambesc. M-am intrebat in treacat daca motivul pentru veselia lui avusese macar legatura cu mine.
-Mai mult decat viata mea.
Nu am zis nimic, ci numai m-am incruntat, uitandu-ma atent la profilului sau. Era ceva ciudat la modul cum zisese asta. Incet, intoarse capul, intalnindu-mi privirea. Ochii lui pareau si mai negri decat de obicei si in ei se citeau mai multe lucrusoare, dintre care nici unul nu imi facea placere.
-Asta voiai sa auzi, nu?
Am deschis gura si a inchis-o de trei ori, cautand in van o replica usturatoare cu care sa egalez scorul. Nu gaseam, iar lucrul asta ma facea sa vreau sa urlu. Hotarata sa fiu eu cea care il ignora, mi-am atintit ochii pe drum, fierband in suc propriu. Era randul lui sa se milogeasca de mine sa vorbesc cu el, insa stiindu-l pe Jasper, probabil ca nu avea sa cedeze. Imi tremura buza de jos si am muscat-o nervoasa, simtindu-mi caninii ascutiti intepandu-mi carnea.
Ceasul de pe bordul masinii arata impasibil trecerea timpului, asfaltul fiind inghitit cu rapiditate sub rotile masinii.
Nu aveam sa renunt.
Nu avea sa renunte.
Nu mai suportam tacerea care iar se acumula. Continuam sa privesc drept in fata, incercand sa imi distrag atentia de la o anumita persoana, al carei nume incepea cu litera J. Se dovedea a fi mai greu decat mi s-a parut mie initial. Ma innebunea mirosul lui, care imi trezea amintiri pe care nu voiam sa le retraiesc acum.
Am simtit o durere brusca in piept ca si cum ceva ascutit m-ar fi intepat acolo si am inchis ochii, strangand din dinti ca sa nu scot niciun sunet.
Ochii lui Jasper fugira in directia mea. Isi lua mana de pe volan si pentru o clipa am crezut ca o sa ma atinga, dar se razgandi, lasand-o la loc, jos. Am oftat.
-Esti bine? ma intreba.
Mi-am intors capul de tot ca sa ma uit la el. O suvita de par ii venea pe mijlocul fruntii, facandu-l sa arate un pic haios. De data asta Jasper fusese cel matur. Ma asteptasem sa ma simt in culmea fericirii pentru ca reusisem sa rezist mai mult decat el, insa nu asta era cazul. Mi-am impreunat mainile in poala, holbandu-ma in schimb la ele. In piept durerea imi pulsa din ce in ce mai incet, insa nu o puteam ignora.