Impleticindu-ma cu tocurile monstruos de mari,pe scarile strălucitoare de marmura îmi stabilesc un plan cat se poate de fix pe care e obligatoriu sa-l duc pana la capăt.
Măcar un lucru sa reusesc sa-l duc lână la capăt.
Ajungi la masina.
Sau mai explicit:
Ajungi pana la masina fara sa te vadă nimeni ca începi sa scancesti si fugi ca un cățeluș cu coada între picioare.
Asta ar fi spus vechea Thalia.
Cea de acum ar fi zic ceva asemanator:
De ce dracu' plângi?
De ce dracu' nu te duci în afurisitul de bar ca sa-l uiți cum fac toți oamenii normali?
Eram asa euforică,întoarsă pe toate părțile,oscilând între toate emotiile posibile si de beată,încât...nu stiu,pentru prima oară chiar nu mai stiam ce sa fac.
Prin toata ceața îmi dau seama ca uitasem ceva atunci când el ma trase din mulțime.
Hm,parca aveam o poseta.
Fac cale întoarsă,si spre surprinderea mea descoper ca în zona nu era pustiu,ca se auzeau doua voci.
Ambele cunoscute.
Una dintre ele îmi provoca repulsie.
-Esti ilegal de sexy stiai?zice ea în timp ce-i atinge fata.
Pare sa nu observe în prima instanță ca se gudura si se freacă de el cu decolteul ala generos,si se uita în gol.
-Ma asculti dragă?zice pe un ton pitigaiat,putin iritata.
-Îm-hm,murmură în timp ce isi trece degetele prin par.
Ea se apropie grețos de mult de buzele lui.
Isi împletește degetele în părul sau,făcând o miscare după care tanjisem si eu multa vreme.
Il prinde de după gât si doar cativa centimetri de aer le mai despart fetele.
Pentru câteva secunde am fost perfect constientă,reusind sa revin de pe tărâmul nelinistit al betiei,dar doar cat sa simt cum un satar asa ascutit încât poți tăia si foi îmi smulge,sfâșie,apoi toaca cât se poate de mărunt inima.
Buzele îmi tremura în ultimul hal.
Tremura de nerăbdare.
Nerăbdarea de a vorbi,dupa mult timp.
Ceata de alcool reapare peste mintea mea.
Ies de după peretele de unde ii spionam,si văzând ca ma pot vedea si tresar,incep sa gestuculez vag din mâini un soi de "scuze de deranj".
Privirea lui Walder era undeva între terifiat-nervos-dezgustat.
Probabil toate acestea fiind pentru mine,îmi inchipui.
Nici nu am tăria s-o privesc pe Jane câtusi de putin.
Chiar nu puteam rezista unei priviri ucigătoare acum,când ma simteam demnă de mila.
Iar.
-Eu..doar îmi uitasem geanta...mormăi în timp ce ma aplec s-o ridic.
Lacrimi arzătoare îmi cad în acelasi timp,si devin tot mai negre din cauza machiajului cu cat ma îndepărtez mai mult.
Incerc în zadar sa îmi continui drumul încet,zbatandu-ma sa le arat ca pot avea parte de măcar un ultim mers,o retragere cu demnitate.
Insa automat mi-am dat seama ca în ruptul capului nu voi putea avea asa ceva,intr-o situație de genul.
Incep sa alerg pana după colt,unde îmi aud numele strigat de mai multe ori.
Asta nu ma făcu decat sa pufnesc intr-un plâns mult mai grav.
