PREDESTINARE

- 17 -

Jason privea îngândurat spre fereastra lui Davis. Nu știa ce se întâmplă pe partea cealaltă a sticlei, dar știa că ar da orice să afle. Știa și că tot ce se află dincolo de zid, este a lui, inclusiv ea. Era greșit să fie acolo, pândind vinovat din umbră în speranța că poate desluși ceva din curiozitatea lui. Voia să știe ce fac, ce își spun. Cum arată ea, ce simte, dacă doarme, ce visează. Voia să știe dacă s-a gândit la el de când a fugit din hotelul lui, dacă încă regretă momentul de intimitate dintre ei. Blake i-a transmis că Anastasia a ajuns cu bine acasă și că la puțin timp după ea, a ajuns și soțul ei. Nu i-a semnalat nimic ciudat, certuri, țipete sau altceva care ar fi putut tulbura liniștea în cele câteva ore cât acesta a urmărit zona.

Soțul Anastasiei... un titlu prea bun pentru nemernicul acela.

Oftează. Nu știa dacă era unul, dar își dorea nespus de mult să fie un nemernic. Cel mai mare dacă se putea. Își dorea să fie așa cum îi spunea intuiția. Așa cum a înțeles din poveștile Anastasiei. Știa cum era detectivul Davis, dar avea o imagine vagă despre cum era el ca soț. Își dorea să nu fie un soț bun pentru femeia de la care nu își putea lua gândul. Dorea să fie suficient de rău încât să o poată curta el pe acea femeie, să-i câștige inima și trupul.

După plecarea ei, a reușit să rezolve o parte din tranzacțiile pe care le-a amânat noaptea trecută din cauza prezenței neașteptate a polițiștilor. Încă un motiv pentru care să se gândească la ea. Dacă nu ar fi fost acolo să îl avertizeze – chiar dacă nu a făcut-o conștient – ar fi ieșit rău pentru ei. Davis ar fi avut un motiv întemeiat să îl ridice, unul împuternicit cu multe dovezi incriminatorii. Iar odată cu el, ar fi căzut și alți asociați prezenți în acea seară. Oameni care aveau încredere în el. Cărora le-a garantat un mediu sigur și verificat pentru ca fiecare dintre ei să își desfășoare activitatea fără presiune. Dar subiectul era deja rezolvat și depășit, iar acum, stătea nerăbdător în umbra clădirilor din cartierul Anastasiei, găurind pereții de cărămidă cu privirea, în speranța că ceva îi va atrage atenția, că ceva îi va stinge această tensiune continuă.

Nu își putea șterge acele amintiri cu ea din cap. A încercat să adoarmă dar de fiecare dată când închidea ochii o vedea doar pe ea. Aproape că îi putea simți gustul pe limbă, iar parfumul ei era încă prezent pe pielea lui. Forma corpului îi era imprimată în palme, la fel ca moliciunea sânilor și părul mătăsos pe care i l-a strâns în pumni de fiecare dată când i-a sărutat buzele mai apăsat. Acele buze îmbietoare care l-au primit și i-au răspuns cu săruturi zdrobitoare ce au fost gravate permanent în creierul lui.

Nu a putut rămâne în pat cu toate aceste imagini și senzații prezente în el, pe el, în jurul lui. Nu a putut rămâne între pereții casei, doar să viseze la ea. Trebuia să vină mai aproape, să o vadă, să o surprindă, chiar dacă de departe. Doar suficient cât să își potolească îngrijorarea, pentru că dorul și nevoia de ea nu ar dispărea doar cu atât.

Nu reușea să își explice  de ce o dorea atât de tare. A avut multe femei în trecut, unele chiar frumoase, puternice, supuse, cu multe calități pe care el le apreciază la o femeie. Dar aceasta a reușit să îl afecteze într-un mod în care celelalte nu au reușit. Avea ceva în plus. Iar asta nu avea nimic de-a face cu Davis sau vreo formă de răzbunare împotriva lui. I-a trecut prin minte și asta, de mai multe ori chiar, dar nu era o opțiune pe care să o aleagă. Nu voia să o rănească indiferent cine era ea sau soțul ei. Ideea de a păcăli și folosi o femeie inocentă îi displăcea. Mai ales când acea femeie era Anastasia. Acea făptură gingașă și sensibilă pe care a avut plăcerea să o simtă la un nivel mai intim decât ar fi fost adecvat. Dar nu a regretat nici o secundă din clipele pe care le-au trăit. Singurul lucru pe care îl regretă este faptul că ea crede că a fost folosită. Că nu a avut șansa să îi explice că tot ce a trăit alături de ea a fost real. Fiecare cuvânt, fiecare atingere și fior, fiecare sărut.  Că a fost sincer cu ea în tot ce a spus. Regretă că s-au întâlnit așa și că Davis a fost puntea de legătură dintre ei.