~ Volumul 1: Goana spre iubire ~
Iubesc, dar oare pe cine dintre cei doi frați? Sunt mai confuză ca niciodată să-mi pot da seama pentru care se află dragostea adevărată. Ieri era el, dar azi este celălalt și, ceea ce mă încurcă pe mine, este...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
━━━━━━༻❁༺━━━━━━
În parc, parcă toată lumea își vede de treaba ei. Fiecare om se plimbă liniștit, de parcă nimeni altcineva nu mai contează și doar ei există pe pământ. De unde atâta răutate și indiferență?
Astăzi mă simt puțin mai bine și, deși Dylan a plecat foarte târziu acasă, asta după ore în șir în care a râs în bucătărie cu Molly, totul mi se pare încă foarte proaspăt, încât această pauză mi-a pus capac.
Privesc cerul înstelat și îmi dau seama că această seară îmi priește nespus. Molly stă la depărtare și îmi respectă decizia de a avea puțină intimitate. Îmi place când tot ceea ce îmi doresc mi se îndeplinește pe nespusă masă și ea, de fiecare dată are grijă să-mi facă pe plac.
— Ami, vrei să plecăm acasă? O aud deodată pe mătușa mea, strigând-mă.
Îmi întorc capul în altă parte și îmi bag căștile Bluetooth în urechi. În acest moment, nimic nu merge mai bine decât rap-ul. Simt cum vibrez odată cu versurile astea pline de expresivitate și, acum că încerc un gen nou de muzică, parcă personalitatea mea se schimbă.
O bătaie ușoară pe umăr mă face să tresar, încât lumea mea din căști nu era întreruptă de nimeni. Mă uit către persoana din fața mea și îl văd pe Damon, care, probabil este în trecere.
— Ce faci, Ami? Mă chinui repede să-mi scot ambele căști din urechi și îmi aranjez ușor o șuviță după ureche.
—Eu, mă relaxam! E a doua oară în viață când mă întrerupi, în timp ce eu ascult muzică!
Îi văd expresia feței în timp ce eu rostesc aceste cuvinte și văd că nu-i pică bine să le audă. Nu-i vina mea că mereu vine în momente nepotrivite!
— Voi pleca atunci. Iartă-mă că te-am deranjat!
Continuându-și alergarea de noapte prin parc, într-o pereche de jeanși mulați de culoare neagră și un tricou care îi scoate bicepșii în evidență, Damon pare că viața lui continuă destul de comod.
Molly dă dezaprobator din cap și tot ce aș vrea să-i reproșez este să-și vadă de relația ei perfectă, fiindcă a mea nu a fost niciodată.
— De ce îl respingi, plăcințică? Molly stă în genunchi în fața ea și mă ține de mâini.
Îi observ mâinile reci, ridurile de pe față și totuși, pielea ei palidă o dă de gol. Ceva nu este în regulă cu ea și eu una cred că îmi ascunde ceva. O văd cum se îndepărtează grăbită de mine, alergând într-un suflet spre cel mai apropiat tufiș.
Mă grăbesc spre ea, încercând să nu mă răstorn cu acest scaun necioplit și observ faptul că aproape își dă duhul în fața mea, încercând din răsputeri să nu vomite. Îmi pun mii de semne de întrebare și tot ce îmi apare în minte acum este doar faptul că mătușa mea ar putea fi însărcinată.
