Autopsia unui suflet - POEZII

Lui

Privesc la El, stând sus pe cruce
Și mă întreb de merităm
Mântuirea ce-o aduce
Când de El mâine uităm?

În picătura-ceea sfântă
Din coasta Lui ce-a răsărit,
Vedem păcate ce-nspăimântă
Cu care noi L-am murdărit.

Și-L coborâm smeriți din ceruri
Ca an de an să ne spălăm
Greșelile ce-n aste vremuri
În suflet jalnici le purtăm,

Iar El ne iartă și iubește
Pe fiecare și pe toți.
Din întuneric dezrobește
Pe vinovați și pe netoți

Lumina le-o aduce-n casă
Celor ce ușa I-o deschid
Și pune pâinea Sa pe masă
Celor ce astăzi Îl ucid.

Se-nfruptă dar toți păcătoșii
Din duhul Său nemuritor,
Ciocnind pe rând cu ouă roșii
Și mestecând nepăsător,

Uitând că nu-i despre bucate
Ci despre-a omului iertare.
Căiți-vă deci de păcate
Și nu cădeți iar în uitare.