Vera meets 6D

Capitolu' 1: Cristicerci

*Perspectiva lu' Hada* #AltePerspectiveArPuteaFiJignitoareDeciNuMaBag,Man

-Haida atunci!, am zis si am mers spre usa, crezand ca restu' is in spatele meu. Pe naiba, tati stateau si se uitau la mine ca si cum tocmai furasem un kilogram de fer, afirmatie, desigur, falsa. Furasem doua kilograme de fer. Copciii din ziua de azi...

-Haidati!, o strigat Andy si o iesit pe usa, toti urmandu-l. Nici n-aveam un poker face in secunda aia, ce sa mai.

Am mers si io in spatele grupului, asteptand sa vad ce Vera ar putea fi p-aci. La propriu. 

-Ada, da' cum arata Vera Ferra Mikura?, intreba Andy, care deja avea o expresie similara celei din ora de matematica.

Atunci Sanda, cu telefonul ei minune, aparu mai ceva ca Slenderman din spatele lu' Andy.

-Ni aci poza cu Vera!, o strigat atata de tare, incat oamenii se uitau deja dubios la noi. Nimic retardat, oameni buni, nimic retardat.

Fata lu' Andy se lumina mai ceva ca triunghiu' Illuminati si el, ca un copcil normal ce ii, o mers la prima persoana pe care o vazut-o si o intrebat-o, aratandu-i poza:

-Ati vazut cumva o femeie asemanatoare celei de aici? O ruda, o prietena, poate chiar dumneavoastra?

-Nu te lua de mama, copcile!, striga persoana care se dovedi a fi o batranica de vreo saptezeci de ani, dandu-i cu geanta peste cap.

 Andy se intoarse la grup cu un cucui rosu ca si cartea de mate din clasa a cincea. 

-Ioi, da' destept esti. Amu ce facem?, intreba Darius.

-Intrebam si alti oameni!, striga Anna, fericita ca putea si ea contribui cu ceva.

Intre timp io, ca si copila fabuloasa care sunt, citeam linistita pe telefon.

-Ada, lasa telefonul!, spuse Gabi, aceasta replica fiind deja caracteristica lui.

-Nem.

"Ce telefon feros...", gandi Tudor, "Ar fi pacat daca cineva...L-ar fura..."

Vazand expresia de pe fata lu' Tudor, mi-am pregatit palma in caz ca ar trebui sa il lovesc peste spate. Am privit cum se facu alb si se retrase incet, stiind ca imi va fi prea lene sa fug dupa el.

-Nu va suparati, stiti cumva o persoana care arata asa?, intreba Andy urmatorul trecator.

-Pfui, urata e! Nici nevasta-mea nu arata asa!, spuse un batranel.

Si uite ase o mers jumate de zi:

-Nu va suparati, stiti o persoana care arata asa?, zice Handy.

-Nu, scuze, spuse una din putinele persoane normale ramase pe pamant.

***

-Nu va suparati, stiti o persoana care arata asa?, intreba Andy.

-Nu, dar doamna seamana cu Britney Spears.

***

-Nu va suparati, stiti o persoana care arata asa?, intreba pentru a douazecea oara Andy.

-Ca o apa cristalina..., spuse Cristi din Banat.

-Cristicerci!, strigara Noah si Andy in acelasi timp, incepand sa rada.

-Ioi, Cristi din Banat! Sunt fanul tau numarul 1!, striga Darius, aruncandu-se peste el. Fa un selfie cu mine! Da-mi un autograf!

-Eu cred ca vrei doar sa imi furi din valoare, spuse Cristi.

-Ooo, te-o umilit~!, striga Augustin, acesta fiind sensul lui in viata.

-Dar...Cristi...Credeam ca...Ca..., incerca Darius sa formeze o propozitie, fugind apoi in lacrimi inspre clasa.

-Hashtag still better love story than Twilight, zise Traute.

-Asta e ship-ul anului!, striga si Anna.

Cristi din Banat dadu din umeri si deschise o sticla de apa de la "Izvorul Minunilor".

-Apa cristalina. Pentru copii, adulti si batrani. Vine si cu biberon, spuse acesta, tinand sticla de apa ca si la o reclama pe Teleshopping.

-Imi e dor de zilele cand viata mea inca avea sens..., am murmurat, tinandu-mi telefonul departe de Tudor si in afara ariei vizuale a lui Gabi.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
A/N No deocamdata atata, ca imi e lene sa continui si ii tarziu. Pun next cand Vera pot. Aufwiedersehen, copcii fabulosi.