The bad girl - IN CURS DE EDITARE

10.Indiferență

În timp ce gândurile îmi invadau mintea,aud cum usa se tranteste.
Justin a venit.

Ma ridic de pe canapeaua moale din sufragerie si ma duc sa il intampin.Chiar nu vroiam sa vina dar nu pot sa nu-mi fac temele doar ca sa ma indepartez de el.

El se afla in fata usii si isi dadea jacheta de piele de culoare neagra jos si a pus-o in cuier. Avea pe el doar un tricou alb,destul de transparent. I se puteam dezvalui destul de bine muschii si patratelele perfecte.

,,Nu te mai gandi la el,Perrie! Trebuie sa-i rezisti. El vrea doar sa isi bata joc de tine." imi spune ratiunea,care mereu se contrazice cu inima.

Am revenit la acea fata fara sentimente,indiferenta.

Justin: Ce ai patit,frumoaso? Cine te-a suparat?

Eu: Nu sunt suparata si chiar daca as fi nu ti-as spune tie.ii raspund eu raspicat. El chiar nu îşi da seama.Sau face asta intentionat ca sa ma enerveze.

Dar nu am de gand sa-i fac pe plac asa ca revin din nou calma si echilibrata,pe fata mea nici macar cea mai mica schita nu exista pentru a-mi vedea ,,planul".

Eu:Cred ca ar trebui sa incepem cu proiectul.Nu vreau sa am note proaste la inceputul unei scoli noi,asa ca hai la treaba.ii raspund eu cu o fata foarte serioasa si indiferenta fata de persoana lui.Nu imi mai doream nimic in acel moment.Nu ma mai gandeam la cate lucruri s-au intamplat intre noi si acele saruturi bruste care imi dadeau cea mai frumoasa senzatie.Acum Justin nu mai insemna nimic.Doar un coleg.

Poate chiar o sa reusesc sa il indepartez.Trebuie doar sa nu ma mai gandesc,defapt sa nu mai simt.

Cand in mintea mea aceste lucruri imi framantau fiecare particica din creier care incerca sa domine pe cat posibil inima,Justin ma trezeste la realitate cu vocea sa relaxata si destul de nefireasca lui.

Justin:Ai zis ca vrei sa facem proiectul.Atunci ce mai astepti?Haide.

Nu am mai zis nimic.Ma simteam putin ciudat sa stiu ca Justin chiar dadea importanta vorbelor mele.Dar chiar daca asta am zis ca trebuie nu cred ca asta vreau.Ma simteam rau ca acum in sfarsit el ma ignora sau macar nu ma mai pune pe ganduri.

In fine,trebuie sa imi iasa aceste ganduri din cap si sa ma concentrez si pe scoala.De cand s-au intamplat atatea lucruri cu Justin scoala a fost neglijata din partea mea.Si stiu ca e timpul sa-mi revin.

Am urcat cu Justin scarile catre camera mea,linistea dominand locul.Ma simteam chiar ciudat.Dar asta e.Poate acum Justin chiar o sa plece din mintea si sufletul meu.

Ma uitam la el cu deschide incet usa camerei mele.Era foarte ganditor si putin surprins,poate din cauza reactiei mele dupa acel ,,aproape" sarut.

Intru si eu in camera si el aseaza o geanta neagra si destul de mare pe patul meu ordonat.

Eu:Ce este acolo?

Justin:Am adus leptopul meu.Asa vom lucra mai bine si vom termina mai rapid.imi raspunde el cu un adevarat interes in voce.Insa nu il pot crede.

Ma asez pe pat si deschid leptopul dupa care vad vreo trei mesaje de la Ami.

,,Ami: A venit?"

,,Eu:Da..."

,,Ami:Si?"

Deodata glasul intrebator a lui Justin ma intrerupe din ai raspunde Amaliei:

Justin:Cu cine vorbesti?

Eu:Pai..Cu Ami.ii raspund eu cu o voce inceata.

Justin:Si despre ce vorbiti?ma intreaba el putin interesat.