Pentru că te-am cunoscut

Nu vii, nu mă duc!

După ce o conduce pe Jessica acasă și ajunge și el, Brouce se aruncă în pat ca de obicei, ca un bolovan, epuizat și confuz. Obișnuia să facă asta atunci când avea o zi care îl lăsa mai bulversat ca niciodată. Camera lui, luminată doar de o veioză palidă, părea să fie singurul loc unde își putea găsi liniștea.

Se gândea numai la Jessica, la seara aceea minunată și la felul în care se simțise alături de ea. Zâmbetul ei, râsul ei cristalin și modul în care îl privea îi umpleau mintea. Fusese împreună cu Tessa atâția ani, dar nu se simțise niciodată ca acum. Era ca și cum inima lui descoperise o nouă dimensiune a iubirii.

„Jur că sunt cel mai prost om din lume," își zise trăgându-și perna peste față, simțind un val de remușcări. „Mai bine nu mă duceam... dar nu, gata, îmi revin. Nu pot strica totul acum, tatăl ei oricum o va duce departe de mine curând. Trebuie să urmez planul și atât!" murmură pe un ton hotărât, dar vocea îi trăda îndoiala.

„Sper că ai ajuns cu bine și că picioarele tale mai fac față." Este mesajul primit de la Jessica după câteva secunde. Ia telefonul și privește mesajul râzând.

„Tu chiar ești un suflet bun, nu-i așa? Tu mă iubești, de ce ți-aș face rău?" apoi adoarme fără a-i mai răspunde.

A doua zi de dimineață, se trezi vioi, simțindu-se atât de liniștit în urma serii precedente. „Asta înseamnă fenomenul Jessica," gândi el. Cu un zâmbet larg pe buze, trece pe la florărie, cumpără un trandafir și își așteaptă iubita la poarta liceului. Nu știa concret de ce face asta, dar i se părea un gest drăguț și neașteptat.

Ajunsă la liceu, Jessica nu îl observase din mașină, însă Tom da. Ridică ușor sprâncenele în semn de „care-i treaba?" iar Brouce scoase trandafirul la vedere cât să i-l arate. Tom zâmbi, înțelegând imediat intenția romantică a tânărului.

„Bun băiat," își zise Tom în gând, zâmbindu-i. Era fericit că băiatul era atât de perseverent. Începuse deja să-i placă de el.

„Ne auzim la amiază, tata!"

„Da, scumpa mea, mă suni dacă se întâmplă ceva."

După ce închise portiera, Jessica îl zări pe Brouce așteptând-o câțiva pași mai în vale, inima ei tresărind de bucurie.

„Heeei, ai zis că nu mă aștepți!" zise surprinsă.

„Voiam să fie o surpriză," îi răspunse cu zâmbetul până la urechi, ținând trandafirul la spate.

„Ei bine, surpriza asta că mă aștepți la poartă e veche," răspunse Jessica dând să îl îmbrățișeze, moment în care el îi oferi trandafirul. „Ah, dar asta nu e!"

„Știu că îți plac lucrurile făcute într-un mod neașteptat și voiam să-ți aduc un micuț zâmbet de dimineață."

„E minunat, nu încetezi să mă surprinzi," îi spuse Jessica, apoi îl sărută în colțul gurii.

Momentul acela fusese de aur pentru Brouce, dar nu și pentru Tessa, care privea totul din curte, simțind o durere ascuțită în piept.

„Să mă calmez, să mă calmez. Totul face parte din planul lui, el este deștept, știe ce are de făcut," murmura ea așezându-se pe bancă, încercând să își țină lacrimile în frâu. „Și totuși, mie nu mi-a oferit niciodată un trandafir pe neașteptate..."

Lucrurile între cei doi îndrăgostiți păreau să ia o întorsătură ciudată. Aproape că păreau a fi cuplul ideal.

„Ah, era să uit," zise el cuprinzând-o de după gât. „Ce ai zice dacă vineri mergem să ne distrăm puțin?"

„Depinde ce înțelegi tu prin distracție," răspunse Jessica încruntându-se, curioasă.

„O petrecere. Ricky Taylor, un coleg din echipa de fotbal, dă o petrecere și e clar că sunt nevoit să merg."

„Ăm, nu știu ce să zic. Eu nu suport ideea asta de distracție, dar dacă vrei, poți merge singur, n-aș avea o problemă."

„Nu, nu și iar nu. Nu merg fără tine, nu pot dansa singur."

„Iei o fată la întâmplare și dansezi," zise râzând, provocându-l.

„Haha, ce nostimă ești tu, miss Jones. Ultima ofertă. Nu vii, nu mă duc!"

O privea cu ochii mari de cățeluș, în speranța că va accepta.

„Ah! Fir-ar! O fac doar de dragul tău, nu pot rezista acestei fețe de câine ciobănesc..." răspunse râzând.

„Yesss!" strigase el încrucișându-și degetele. „Heiii, ia stai așa, pe cine faci tu ciobănesc? Ia vino încoace!" Apoi alergă după ea ca să o gâdile.

Râdeau, glumeau, erau atât de drăguți. Celebrul Brouce Matthews nu mai fusese niciodată văzut în halul acesta. Și prin „hal", bineînțeles că mă refer la ceva bun. Sclipea, era el însuși fără să-și facă griji ce spune, ce poartă și cu cine își petrece timpul.

Poate că întâlnirea cu tatăl Jessicăi și amenințarea că îi va distruge planurile a fost răul necesar prin care el avea să revină la ceea ce mama sa îl învățase întotdeauna: „Vei fi cu adevărat fericit când vei învăța să trăiești pentru tine!"