-Iubito, vorbește cu mine,se roagă Stefan de mine, deja de douăzeci de minute.
-Vezi că eu mă duc în apartamentul meu, dacă te decizi să-mi spui adevărul să mă cauți,vreau să plec însă sunt împiedicată de mâna lui care îmi prinde încheietura.
-Iubito, îți jur că nu am idee de ce m-a sunat, de trei ori.
-Șase,îl corectez eu, a mai sunat de trei ori după ce ai adormit. Te rog lasă-mă să plec. Ai face bine să îi răspunzi la telefon, poate are nevoie urgentă de tine.
-Nu am nicio treabă cu ea, se răstește ridicând mâna asupra mea.
-Haide Stefan. Așa. Lovește-mă!
-Doamne iubito, jur că n-am vrut să te lovesc.
-Dar ai ridicat mâna, doar faptul că sunt însărcinată te împiedică să mă lovești. Dar nu este nimic, se poate rezolva și problema asta,îmi ies vorbele pe gura.
-Sam doar nu ai face asta.
-Încearcă-Mă,spun apoi trântesc ușa în urma mea. Am lăsat mașina în parcare și am plecat pe jos. Unde? Nici eu nu știam. Însă pașii mei m-au ghidat tocmai la cimitir, florile de pe piatră erau proaspate, semn că mama sau chiar sora lui au trecut pe aici.
-Puștiu' bănuiesc că deja ști. Sunt însărcinată. Abia am aflat de el, însă deja îl iubesc. De ce nu ești aici să-mi dai sfaturi? Îmi este foarte dor de tine.
Am simțit o stare de amețeală și de greață, așa că m-am ridicat de jos și m-am dus la cafeneaua unde Marie lucrează.
Mi-am comandat o apă cu lămâie și mă uitam pierdută pe geamul cafenelei. În gândurile mele era doar imaginea lui Stefan ridicând mâna să mă lovească. Știu că nu m-ar fi lovit, însă dezamăgirea... Telefonul îmi vibrează, bănuind că este Stefan nici nu m-am obosit să mă mai uit la apelant, doar l-am lăsat să zacă în buzunarul gecii mele.
Mi-am terminat apa și am plecat, nu aveam de gând să mă întorc cât de curând în apartament, însă mesajul lăsat de Elle mi-a schimbat ideea.
"Te sun de zefe minute întruna. Unde ești? Tocmai veneam la tine și la fratele meu, când am văzut-o pe Natasha urcând sus. Spune-mi că ești cu fratele meu și că o lași cheală."
Iau telefonul și îi răspund ușor nervoasă.
"Sunt pe la Starbucks. Fratele tău este singur, posibil cu Natasha. Ne-am certat de dimineață din cauza ei. Să nu cumva să intervii. Mai bine ai face drum încoace și să mă iei cu mașina. Sunt pe jos."
"În patru minute sunt acolo."
Stefan POV:
La dracu cu toată treaba, o sun de două ore încontinuu, îmi este frică de ceea ce poate face. Era foarte nervoasă când a ieșit din apartament. Aud soneria, crezând că și-a uitat cheile mă ridic de pe canapea și îi deschid ușa.
-Iubito, te-ai calmat?Întreb însă îmi rămâne vorba în gură când văd că Natasha este la ușă. Ce cauți aici?Întreb nervos.
-Am venit să vorbim. Dacă la telefon nu răspunzi, atunci am venit aici.
-Natasha, te rog să pleci. Sam poate veni în orice secundă.
-Nu prea cred, am văzut-o acum zece minute tocmai la cafeneaua de pe Wallstreet. Deci cel puțin douăzeci de minute face până înapoi acasă. Așa că nu-ți face griji,spune jucându-se cu gulerul cămășii mele, însă o împing.
-Spune! Ce dracului vrei?
-Scumpule, vezi cum îmi vorbești. Doar nu vrei să știe iubita ta adevarul, nu-i așa?
-De asta ai venit? Vrei iar bani ca să-ți ți gura?
-Exact, iar de data asta vreau dublu.
-Perfect,zic sarcastic scoțând carnetul de cecuri. Îți dau triplu, dar vei dispărea din viețile noastre și să nu ne mai deranjezi.
-Îmi place când ne înțelegem. Drăguță poza, păcat ca toată fericirea asta este doar o mască. Nu cred că ar mai fi la fel de fericită dacă ar afla că tu de fapt o ști de când era în facultate. Cu Travis mai exact.
-Natasha, taci din gură!
Mă plimb nervos și un pic speriat ca nu cumva Sam să vină și să o găsească pe Natasha aici. Scriu mai repede cecul și apoi îl dau.
-Sper că acum nu te voi mai vedea niciodată.
-Ai măi dragule, nu ne simțeam noi bine împreună? Cand ne petreceam nopțile prin hotel?
-Ați făcut ce?Se aude vocea iubitei mele,își duce mâna la mijloc apoi inspiră și expiră apăsat. Natasha, dispari, acum!Țipă nervoasă.
-Ne mai vedem scumpule. Sam, de acum încolo să ai grijă ce persoane ți pe lângă tine. Poate dacă plătești mai mult ca iubitul tău, am să-ți spun secretul pe care mă plătește să-l țin,apoi trece pe lângă ea fluturând cecul semnat de mine.
-Sam, îți jur că...
-Nimic Stefan, nu-mi juri nimic. Te rog să mă lași în pace.
-Nu am cum să te las în pace. Te iubesc. Natasha doar încearcă să se joace cu nervii tăi. Vrea să ne facă să ne certăm.
-Și reușește. Nu Stefan, gata. Te rog doar să mă lași să plec liniștită.
-Nu înțeleg ce dramatizezi atât,spun vorbele fără să gândesc, ne-am tras-o când nici măcar nu știam că exiști.
-Nu contează când, cum și unde. Contează faptul că m-ai mințit Stefan. M-ai mințit privindu-mă în ochi,țipă enervată ,amenințându-mă cu arătătorul. Iar eu ca o proastă am crezut.
-Iubito, îmi cer scuze. Iartă-mă...
-Nu Stefan, iartă-te tu, pentru că eu nu pot. Știai bine cât de mult rău mi-a făcut acea cățea.
-Sammy, te iubesc,spun așezându-mă în genunchi.
-Oh vai! Ce romantic. Păcat că nu mai cred. La revedere domnule Woods.
-Sam, ești însărcinată cu copilul meu. La naiba.
-Am fost Stefan, am fost,spune ea plecând. Însă am tras-o puternic de încheietură, întorcând-o cu fața la mine.
-Mai repetă odată ceea ce ai zis,spun nervos, simțeam cum sângele îmi fierbea în vene.
-Ce ai auzit Stefan. Nu mai sunt însărcinată, am făcut întrerupere de sarcină.
Nu știu ce a fost în capul meu, însă am lovit-o, am lovit-o atât de rău încât am dărâmat-o din picioare. Am vazut-o cum își ținea lacrimile în ochii, nevrând să pară slabă, își masa locul lovit.
-Mi-ai dovedit că nu ești mai presus de Natasha. Sunteți o apă și un pământ. Vă potriviți de minune, am încercat să o opresc însă nu am putut.
Sam POV:
Cinci luni nenorocite, atât a trecut de când nu am mai aflat nimic de el. Deși m-a căutat nu am mai vrut să aud de el. Am golit apartamentul și m-am mutat în casa părinților mei.
Mă ridic leneșă din pat, încălțându-mă cu papuceii pufoși, roz. Primul lucru pe care-l fac este să mă opresc în fața oglinzii, îmi așez mâna pe burtica destul de evidentă. Sunt deja însărcinată în a șasea lună, spre fericirea mea sunt însărcinată cu gemeni, o fetiță și un băiețel.
În ultima perioadă am stat numai la pat, fiind o sarcină destul de grea trebuie să mă odihnesc mai mult. Stefan știe că am făcut avort, nimeni, absolut nimeni nu îi va spune adevărul, lui sau părinților lui. Singura din familia lui care știe adevărul este sora lui.
-Sammy, a venit Elle,se aude vocea mamei mele.
-Spune-i să urce.
Îmi iau un halat peste pijamalele mele și când deschid ușa dau nas în nas cu Elle.
-Ce e cu tine atât de dimineață aici?
-Ei bine, trebuie să fac câteva cumpărături pentru diseară și am zis să trec pe la tine.
-Aham! Te rog salvează-mă de infernul ăsta și ia-mă cu tine,spun plângându-mă precum un copil mic,iar ea începe să râdă.
-Păi atunci bun venit în infernul creat de mine. O să avem de mers și umblat.
-Atât am vrut sa aud. Așteaptă-mă aici, mă duc să mă schimb.
Am îmbrăcat o rochiță lungă neagră cu floricele albe, un pulover crem, iar în picioare sandalele albe. Am reușit cu greu să o conving pe mama că voi fi bine, însă a meritat. Aveam nevoie de o ieșire cu Elle, ar face pe oricine să râdă,chiar dacă nu vrea.
Ne plimbam deja de două ore,când ne-am decis să ne oprim la o cafenea din nall. Am comandat câte un ceai, respectiv o cafea.
-Sam, știu că în astea cinci luni mi-ai interzis să deschid subiectul de el. Dar totuși, nu crezi că ar trebui să îi spui? Mai ai trei luni și trebuie să naști.
-Elle, îi este foarte bine acolo unde e. Nu vreau și nici nu am nevoie de el.
-Ia fost foarte greu...
Și uite așa s-a dus buna mea dispoziție. M-am ridicat de la masă și mi-am luat geanta.
-Nu i-a fost greu când m-a lovit? Scuze Elle, nu mă simt bine.
Nu am mai așteptat să zică ceva și am plecat nervoasă. Auzi tu, îi e greu. Nici gemenii nu cred minciuna asta, încep să fie din ce în ce mai agitați, iar cateva crampe mă împiedică să mă mai mișc. Mă sprijin de un perete și-mi așez mâna pe burtă, sperând că vor înceta, însă nu. Durerile erau și mai puternice, m-am lăsat ușor în jos din cauza durerii când simt două mâini bărbătești care mă sprijină.
-Sunteți bine doamnă? Se aude vocea persoanei.
-Tu?!
