Young Royals (Erin Watt Fanfic)

4.Apa

MARIA

       Odata ce-ajung acasa la matusa si unchiul meu,ma inchid intr-un fel de camera de oaspeti care era oricum a mea,si ma inec in propriile lacrimi,pana nu mai am destule ca sa continui.
     In jurul orei 11pm,Sandra bate in usa si ma intreaba daca vreau sa mananc ceva,dar in momentul respectiv eram prea ocupata sa bocesc pentru a raspunde.
    Dupa ce-am terminat de jelit,imi verific telefonul si observ 12 apeluri de la Steve si un mesaj care zicea ca a auzit,de la Callum,bine inteles,ce s-a intamplat,si daca am nevoie,sa-l sun la orice ora.
     Ignor mesajul,care era probabil trimis doar pentru compatimire,dar n-am nevoie.
    Ma ridic cu gandul de-a face un dus,dar renunt in momentul in care capul meu are greutatea unui pui de balena,asa ca ma rezum la descaltat.
    Adorm destul de repede,cu lacrimile inca uscate sub ochii mei obositi,si ma mai trezesc abia a doua zi,la pranz 

         ''Ce vrei sa spui ca am fost invoita!?E prima saptamana si eu deja lipsesc!?''

        ''Maria,nu te poti duce la scoala..''

       ''Cred ca ai uitat cine a facut accident!''

       ''Maria!''

       ''Niciun Maria!Nu pot lipsi de la cursuri!E practic prima mea zi!''
 
      ''Bine,pai du-te si spune-i asta celui care a dat cu masina peste ai tai si a fugit,lasandu-i intr-o balta de sange,nu vrei!?''

    Ma uit la unchiul Joe,care e devastat fizic si mental,si ma gandesc ca omul are dreptate.Nu e vina lui,si nici a mea.
  Imi cer scuze in minte,pentru ca-mi pare rau sa-l vad pe batranul Joe in halul asta.L-am auzit pana noaptea tarziu cum plangea in biroul sau.Tinea la parintii mei din cale-afara de mult.Ca si mine.
    Dar probabil niciunul dintre ei n-ar vrea sa lipsesc de la scoala din cauza asta,asa ca,indiferent ce-a vorbit cu directorul,eu voi fi prezenta maine la cursuri.Poate sa pice cerul,eu tot ma duc.
   Plus ca,ar fi o distractie potrivita,dar parca nu.Tocmai mi-am amintit de toate povestile vara-mi..Cine stie daca afla toata scoala ce s-a intamplat..?Nici macar nu am reusit sa arat intregii lumi (da,stiu,imi place sa exagerez) cine sunt si voi fi etichetata ca o orfana.In cateva zile.Visul orcarei fete de la Astor Park.Cred ca unchiul Joe avea si el motivele lui,desi ma indoiesc ca sunt asemanatoare cu ale mele.
    Asa ca renunt la planurile initiale,si inghit in sec.Urasc gustul de esec

          "Bine,am sa raman acasa" zic,cu dezamagirea pana-n gat
          "N-aveam de gand sa te las sa pleci,oricum" zice unchiul Joe,cu un zambet impaciuitor
  
      Ii zambesc si eu,mai mult pentru ca mi-e mila si de el,si de mine.Se uita la mine,ma mangaie usor pe cap si isi intoarce privirea in alta parte.Spatele lui incepe sa tremure usor,iar eu ma apropii de el si il bat usor pe spate.Imi face semn cu mana ca totul e in regula,asa ca ma ridic si plec.N-as vrea sa bocesc si eu,mai ales cand incep sa ma simt atat de bine cat imi acorda circumstantele.
      Ma indrept spre camera mea,pregatita sa fac o baie lunga,de data asta.Si chiar asa fac.
       Pregatesc apa la o temperatura potrivita,caut o bila de sare cu aroma perfecta,dau drumul la hidro-masaj,aprind niste lumanari si las halatul roz,de catifea,sa cada pe podea,ca in filmele vechi cu Angelina Jolie.
      Intru in cada si ma las usor in jos,pana ajung cu nasul la nivelul apei.Imi privesc reflexia,si busesc in ras,stropindu ma cu apa.Incep sa rad singura,din ce in ce mai tare,pana incep sa-mi cada lacrimi,iar peretii nu mai rasuna cu rasete,ci cu suspinele mele.
      Ma opresc din urlat,si se asterne o liniste de mormant.Simt cum vibreaza faianta de atata liniste.Nu pentru mult timp.
     Apuc bine mainile cazii,si imi vâr capul sub apa,in totalitate.Ma tin si mai strans,si admir efectul pe care il ofera apa tavanului roz.Acum,pare a fi un vis.Ma simt drogata.Totul pare straveziu,si parca mai inchis la culoare.Uit sa ma mai ridic,vrajita de peisajul morbid.
     Simt o arsura in interior,dar nu ma ridic,ci doar strang mai tare marginile.Arde din ce in ce mai tare,iar eu incep sa ma panichez.Nu pot sa ies,desi nu ma tine nimic in loc.Incep sa ma agit,dar nu ma ridic.De-odata,urlu,iar plamanii imi sunt inundati cu apa.Tip si mai tare,desi stiu ca nu ma poate auzi nimeni.Probabil ca se aude un bazait mic,doar in baie.D
      Incep sa vad blurat,din ce in ce mai putin,pana incep sa nu mai vad nimic.Si acolo se opreste tot.
      Toata suferinta.Toata durerea arsurii din intrerior.Toate gandurile si lacrimile zilelor mele.Aici se opresc si ele insusi.
      E intuneric aici,si asa de liniste.E pace si armonie.Nimeni nu-mi poate lua fericirea de aici.Simt cum ceva ma trage de spate,si dintr-o data cad,fara sa ma opresc.Nu am ce sa fac.Ma las in mainile oricui am de gand sa cad.Probabil ale mortii.Sau cel putin asa sper