V-am adus flori când toți, însângerați,
Strângeați la piept tulpinile spinoase,
Dar sunteți mult prea proști să învățați
Că spinii dor și cu vorbe frumoase...
V-am arătat după ploi curcubee
Când voi în noapte stele căutați...
Cu mult prea pământeni pentru Lactee
Și prea deștepți pentru stropi colorați.
V-am arătat pace și libertate
Când lăcrimând pupați pământul sur,
Dar prostu-i slugă chiar și după moarte;
Și-Andrei e prost că nu-i ca cei din jur.
Obișnuiți cu minți sărăcăcioase
Aveți discursul sec și efemer,
Ma doare-n cot de bârfe căcăcioase
Clătite-n gura unui fraier pișicher
V-am tot lăsat s-aveți și voi părere,
V-am tot iertat si-am plâns în colț - tăcut -
Dar nu mai pot și pula mea îmi cere
Să n-ascult omul care-i nefutut.
