Un sărut păcătos | FINALIZATĂ |

Capitolul 3.

Se spune că atunci când viața îți dă lămâi, ar trebui să faci limonadă, dar ce e oare de făcut când te saturi de ea? Ce ar trebui să faci cu lămâile?

Am avut parte de atâtea citrice de genul de-a lungul vieții mele, încât îmi simt gura pungă de câte ori îmi amintesc. Nici măcar nu îmi mai plac lămâile.

Ziua de duminică a venit mai repede decât mă așteptam și ai mei se străduiau și se dădeau peste cap, vorba aia, ca să iasă totul perfect și să îl primească așa cum se cuvine pe posibilul lor viitor ginere.

Și eu ce fac? Limonadă. Soră mea spune că al ei Cristian nu consumă nici alcool, pentru că vine cu mașina, și nici nu e un fan al sucurilor acidulate, cică face sală și nu-i prind bine, așa că m-a rugat să fac niște limonadă.

Și iată-mă în bucătărie, chinuindu-mă să storc citricele de care m-am cam săturat în ultimul timp.

Chiar sunt curioasă de Cristian al surorii mele și de modul în care o să decurgă lucrurile. Mă și aștept ca el să fie exact ca ea, având în vedere ce tip de oameni din cercul Dianei de prieteni, am întâlnit până acum.

Când termin, într-un final, de făcut limonada, o pun in frigider și mă spăl pe mâini, dornică să scap de orice rest rămas de la lămâi. Nu de alta, dar cum am mai spus, au ajuns să îmi displacă al naibii de tare să le folosesc.

Îmi șterg mâinile și decid să merg și eu în curte unde tata se străduiește să pregătească grătarul, iar mama aranjează totul pe masă. A scos cele mai bune tacâmuri, de parcă bine regina Angliei la noi. Mda, așa sunt ei. Așa au fost mereu: dornici să creeze o impresie a ceea ce nici măcar nu sunt de fapt.

Afară e soare și totuși se simte o adiere ușoară de vânt, specifică lunii septembrie, dar măcar nu mai plouă cum a tot plouat în zilele ce au trecut.

Diana nu e afară, ci încă e în baie, se pregătește. Face asta de vreo două ore și chiar mă întreb dacă nu cumva i s-a încrețit pielea de la dușul lung pe care l-a făcut. Serios, face mereu băi atât de lungi încât te gândești că poate a stat nespălată cu lunile. De aia vin și facturile atât de mari.

Aleg să mă așez pe leagănul din curte, aproape de poartă, și găsesc pe el cartea pe care am început să o citesc cu o seară înainte. Parcă și uitasem că am lăsat-o aici.

Totuși, nu am deschis cartea, ci m-am lăsat pe spătarul leagănului și am închis ochii.

Mi-e teamă să îl întâlnesc pe Cristian și știți de ce? Pentru că mereu am fost bătaia de joc a prietenilor Dianei și cred că nu aș mai suporta. Nu de alta, dar o să iau o lămâie și o să i-o storc în ochi dacă o să îndrăznească să râdă de mine.

O mașină se oprește în fața porții și imediat o văd pe sora mea ieșind din casă și țopăind precum un copil mic.

E îmbrăcată într-o pereche de blugi scurți și poartă un fel de maiou cu flori. E ușor machiată și are părul dat pe spate, ondulat. E îmbrăcată frumos. E frumoasă.

Dacă mă uit atent, și părinții mei sunt foarte bine aranjați și parcă încearcă cu adevărat să pară ceea ce nu sunt.

Eu? Ei bine, eu port o pereche de pantaloni largi, de pânză și cu flori, iar în partea de sus port un tricou negru, larg. Nimic nu e uau la ceea ce port.

Dacă ar fi fost după Diana, aș fi purtat rochia aceea, dar serios acum, care a fost motivul pentru care mi-a dat-o? Să facă iar mișto de mine?

Cei doi se sărută și mâinile lui, tatuate, îi prind mijlocul și o trag, lipind-o mai tare de el. Spatele ei s-a arcuit și trupurile lor s-au potrivit perfect. Mă întreb dacă sărutul acesta se simte exact cum e descris în cărți.