Crima lui Maddie [✔] (Editare)

Ⅳ "Mă intrec cu Beverly"

Următoarea zi am petrecut-o cu Jenna, vorbind despre nimicuri, făcându-ne părul una alteia şi mâncănd înghețată, precum toate fetele de vârsta noastră. Jenna era genul de persoană alături de care nu era posibil să te plictisești, pentru că ştia mereu cum să întrețină o convenție, oricât de ciudat devenea subiectul. M-a ascultat aproape o oră întreaga plângându-mă de întâlnirea pe care o aveam cu Beverly, totul de dragul lui Lucas.

Urma să petrecem o oră la pistele de cai, locul unde se țin cursele, unde am câștigat primele mele premii. Nu am găsit altă oră liberă decât ora nouă jumătate, afară era întuneric deja si nu era nici țipenie de om împrejur. Doar eu, Beverly şi Lucas, care urma să plece în curând, servindu-ne doar ca şofer.

— Distracție plăcută! ne-a urat el, lăsându-ne singure pe pista de călărie.

M-am urcat pe Lexus încercând să ignor situația jenantă în care eram pusă. Armăsarul meu de culoarea conținutului unei ceşti de capuccino părea mai agitat decât de obicei, dar am lăsat asta în seama faptului că e prima dată când mă urc pe el de nouă luni încoace. Am strâns tare hățurile în mâini şi am pornit la trap pe pistă. Beverly rămăsese cu câțiva paşi în urmă, aproape uitasem că sunt aici ca să mă împrietenesc cu ea. Am bătut pasul încet până ce m-a ajuns din urmă.

— Te crezi tare bună, nu-i aşa?

— Scuză-mă? am ridicat surprinsă o sprânceană.

După câteva momente de liniște care mie mi s-au părut milenii, Beverly a continuat.

— Nu tu ai venit cu ideea acestei seri între noi două.

Mi-am asumat că asta a fost minciuna pe care i-a spus-o Lucas ca să vină aici. De parcă n-aş avea nimic mai bun de făcut decât să stau la taifas cu ea pe pista de călărie.

— El a vrut ca noi două să petrecem ceva timp împreună pentru că tu nu mă prea - blonda a inspirat profund si apoi a oftat, parcă trăgând de timp ca să găsească cuvântul potrivit - înghiți.

Fata şi-a luat o mână de pe hățul calului şi şi-a trecut-o prin cosițele aurii. O perioadă nu s-a auzit nimic altceva decât sunetul copitelor cailor noștri în sincron, mergând alene pe pista prăfuită. Mi-am dat seama că fata asta nu semăna cu Beverly pe care am cunoscut-o ieri, sau cea cu care am stat la masă. Tonul ei era glacial şi chiar înfiorător, nicidecum pițigăiat, iar hainele ei de călărie nu erau roz, aşa cum m-aş fi așteptat, ci crem cu negru. Cu privirea de gheață, expresia constantă de poker şi vocea sloi îmi aducea aminte mai mult de Regina cea Rea din Albă-ca-Zăpadă, decât de o păpușă Barbie.

— E şi normal să nu mă placi, din moment ce mă vezi ca pe o...

Durere în fund?

— Amenințare.

— De ce te-aş vedea pe tine ca pe o amenințare? am sărit jignită. Nu ştiu ce stea căzută de pe cer te crezi tu...

— Stea căzută? mă întrerupe Beverly pe un ton indignat. Te contrazic, micuță nebună, sunt o supernovă.

La auzul apelativului folosit de Beverly m-am înfuriat cumplit. Am strâns hățurile în mâini cu putere, unghiile aproape intrându-mi în carne, mi-am simțit sângele urcând la cap cu o viteză care o depășea pe cea a luminii, urechile îmi vâjâiau datorită presiunii şi probabil îi dădusem cea mai mortală privire blondei din fața mea.

La vederea efectului pe care îl au cuvintele ei asupra mea, Beverly a continuat să explice:

— Dacă este să mă duc jos, îi trag pe toți după mine. Fără. Niciun. Regret.