Finally mine

Capitolul 28

Ava

O furtună de emoții o învălui la vederea scenei din fața ei, și toate erau emoții distrugătoare, emoții care dacă nu ar fi destul de puternică ar putea să o distrugă într-o clipă. Dar din nefericire Ava primise destule lovituri de la soartă, lovituri care au doborât-o la pământ, dar doar datorită lor tânăra a devenit mai puternică. Și acum Ava avea iarăși parte de astfel de lovitură.

Privind în jurul ei cu ochii goi, tânăra încercă să înțeleagă ce se întâmplă acolo cu adevărat, dar probele din jurul ei cât și cele aflate la podea o ajutară rapid.

În mijlocul dormitorului de tip masculin,  se afla un pat enorm, acoperit cu cearceaf din satin bej. Printre cearceafurile boțite Ava văzu picioarele goale ale lui Max care nu era singur după cele două picioare fine care se întrezăreau dintre cearceafuri. Înaintând mai aproape de pat Ava rămase trăsnită de ceea ce văzu, clipi , încercând să evalueze imaginea ce o avea în fața ochilor ei: în pat se afla Max cu soția sa, ambii fără haine doar cu cearceaful învăluit în jurul trupurilor  lor goale, cu membrele lui împletite cu ale ei.  Femeia blondă își ținea capul rezemat pe pieptul lui gol astfel dormeau duși. Pe jos erau aruncate la nimereală haine și articole de lengerie intimă care aparțineau la ambii. Nu era nevoie de careva explicați ca să poți înțelege ce sa întâmplat mai devreme între cei doi în acea încăpere.

Ava împietri locului, își dorea să plece cât mai departe lăsând în urma sa această  casă, dar nu reuși să facă macăr un nenorocit de pas în față sau în spate căci picioarele ei nu se mișcau. În sfârșit, când simți lacrimile cum se formează și se preling pe față, reuși cu greu să se mențină în picioare, își înăbuși suspinele de disperare care iscau să iasă, dar lacrimile nu le putuse ține, acestea curgeau în șuvoaie pe fața ei. Tânăra își duse palma la gură, astupând-uși  buzele ca să nu scoată niciun sunet, fiindcă nu era în stare să îl privească în ochi pe bărbatul care dimineață ia jurat dragoste, iar acum se afla în pat cu alta,  cu soția sa de drept, ea singura era proasta care a căzut în mrejele lui astă noapte.

Ieși cu pași mărunți din încăpere, închise ușa încet în urma ei, cât mai departe de acea scenă îngrozitoare, dar imaginea lor goi și îmbrățișați o urmărea. Cu sufletul greoi și zdruncinat puternic, ea înaintă cu pași mărunți spre dormitorul său și al Sofiei. Dar din cauza perdelei  de lacrimi care curgeau fără oprire nu vedea ce se întâmplă în fața ei pe coridor, ne având nici o putere se rezemă de pereții coridorului și se  târâ astfel cu greutate pâna la dormitor.

Ajungând în dormitor, închise ușa încet cu mișcări monotone apoi căzu  în genunchi rezemând-uși spatele de ușă, izbucnind în hohote tăcute de plâns. "Doamne, cum am putut sa fiu așa de proastă, de ce am căzut iar în capcana lui" își tot repeta ea în gând. Ava se simțea moartă înlăuntrul ei, acest bărbat avea o putere colosală asupra ei, folosindu-se de dragostea ei naivă o folosise iarăși fără nici un scrupul.
"Destul", va pleca acum și va dispărea pentru totdeauna. Se duse la Sofia și o privi, "Scumpo, el nu te merită. Nici dragostea mea nu o merită", murmură ea, în timp ce își privea fetița. Aceasta dormea fără griji pe spate cu capul într-o parte și cu gurița ei rotundă deschisă, respirând lent. Ava se aplecă și sărută obrăjori rumeni ai fetiței sale ștergând-uși lacrimile. Trebuia să fie puternică pentru fiica sa, se ridică cu privirea încă încețoșată și se apucă să își strângă puținele  lucruri cu care venise încoace și puținele economii, înghițind-uși emoțiile rănite și îndreptând-uși toate gândurile spre evadare.
În doar jumătate de oră Ava era deja pregătită de plecare, își strânse doar  câteva lucruri necesare și părăsi în grabă acea casă cu Sofia în brațele sale.

La ivirea zorilor, se aflau deja la o oră depărtare  de Londra. Cum părăsise reședința lui, singurul lucru bun de care avusese parte în acea noapte a fost sub forma unui taxi  care îi ieșise în cale. Strângând-o la pieptul ei pe Sofia care încă dormea Ava întinse mâna și făcu semn taxiului să oprească. Răsuflă ușurată când taxiul se opri în fața lor.

-King's Cross St. Pancras, zise ea în timp ce trase portiera mașinii în urma ei.

Șoferul a avut un moment scurt de ezitare văzând probabil starea ei jalnică în care se afla: ochii roși de plâns, părul nepieptănat ridicat sus și cu hainele în neorânduială, dar porni totuși taxiul în următoarele clipe. În timp ce taxiul se pornea Ava nici nu aruncă o privire în urmă, fiind cu privirea ațintită doar în față spre viitor.

La gară fiind deja ora târzie  luase primul tren care se pornea la momentul dat din gara. Nu se interesă în ce direcție se îndreaptă trenul, pentru ea conta în acea clipă să plece cât mai departe de Londra, și o făcuse într-un sfârșit.
Astfel  după șapte ore de călătorie cu trenul ajunse într-un orășel mic din Scoția, denumirea orașului era Perth. Perth era un orășel mic situat pe malul râului Tay. În acel oraș, Ava spera să își poată găsi liniștea mult dorită.

Cu puțini bani strânși reuși să închirieze o cameră într-un motel, plănuise să stea acolo până cînd va găsi un alt loc să stea ea și Sofia.
Motelul era într-o stare deplorabilă, odaia care o închiriase arăta jalnic, având doar un pat pentru două persoane, lipit de perete din dreapta camerei. Cuvertura de pe pat era decolorată de la atâta spălat, o masă cu trei picioare se afla la fereastră, un dulap care a cunoscut vremuri mai bune se afla în colțul stâng al încăperii. În ciuda faptului că odaia arăta astfel, avea o baie, care și ea era într-o stare deplorabilă, Ava era mulțumită de ceea ce își permitea.
Deja apunea soarele când Ava după  ce cu ultimele puteri făcuse baie și o alăpta pe Sofia, reuși să o adoarmă rapid, Ava își zise că pesemne copila era obosită după acest drum.

Tânăra privi în jur și răsuflă ușurată, se întinse lângă fetița ei, trăgând trupușorul micuț și călduț la pieptul ei, și inhală adânc mirosul ei de copil.
Închise ochi strâns, interzicând-uși să se mai gândească la el. A vărsat destule lacrimi pentru acest bărbat, era timpul să îl scoată din inima sa odată și pentru totdeauna. A reușit cândva să se ridice de la pământ, unde el  o aruncase, va reuși și acum.

-Ava! Deschide dracu' ușa!

Strigătul lui de furie străpunse liniștea nopții. Ciocăniturile în ușă se întețeau, scuturând ușa din balamale.