ÎNGENUNCHEAT

ȘAPTE

   Întrebarea ei ii trimise lui sute de sageti în inima. Deci aflase, pana la urma. De asta se comporta asa, pentru ca se temea de el. Știa ca era doar o chestiune de timp pana va afla și ea, dar spera ca timpul asta va fi mai lung. Era exact în punctul în care se temea sa ajungă. Își sprijină palmele pe balustrada terasei, privește în întunericul nopții si, intr-un final, vorbeste:
   - Da, e adevărat. Nu e ceva ce abia aștepți sa povestești, ca o aventura la pescuit sau un concediu prelungit. Iar eu încerc sa îmi continui viata. Nu pot încerca sa uit, asa ceva nu ai cum sa uiți vreodată, dar poți încerca să îți refaci viata. Nu sunt vreun violator sau cine știe ce delincvent îți închipui tu ca sunt.
   Apoi ii intoarce spatele și pleacă. Iar Amber regreta amarnic pentru subiectul deschis. Nu era genul de femeie care sa judece sau sa arate cu degetul. Dar intr-o comunitate mica era normal sa circule veștile, iar ea fusese oripilata, trista, îngrijorată, dornica sa-l vadă, toate pe rand și împreună.
   - Jazz! Striga dupa el. Dar el nu se oprește.  Imediat cum întra în casa, observa câțiva invitați ca se holbează la el, lucru cu care era deja obișnuit. Susoteau între ei, pana la Jazz ajungând cuvinte ca pușcărie, crima, periculos. Scarbit, cauta ieșirea fără sa-si mai ia la revedere de la gazde. Urca în mașina și demarează cu zgomot. Nu ii pasa ce credeau alții despre el, dar atunci de ce îl durea felul în care ii vorbise ea? De ce conta părerea ei?!
   Furios pe propria persoana, nu conduce acasă. Direct în oraș ajunge, la clubul de noapte unde mai mergea și inainte. Își ia un cocktail fără alcool și se așează pe scaunul înalt al barului.
   - Poate îmi faci cinste și mie, spune o blonda așezată lângă el. Buzele subțiri, date cu prea mult gloss,  genele false atârnând de pleoapele fardate intens. Sâni nu prea avea, forme de fapt, nu avea. Era un trunchi drept și lipsit de farmec. Știa el cu cine făcea mintea lui comparații. Dar penisul lui își cerea drepturile. Asa ca, o jumate de ora mai târziu,  femeia îl călărește inebunita, intr-o camera de motel. Nemulțumit, Jazz o ridica cu o mana și o așează în patru labe. Se poziționează în spatele ei și o pătrunde viguros.
   - O, da, armasarule! Îl încurajează ea. Fute-ma tare, vreau tare.
El o prinde de oasele bazinului și o trage în madularul lui, impingandu-se brutal în ea, cu mișcări tot mai rapide. Orgasmul se lasă așteptat, dar explozia nu este cea mai spectaculoasa. Se trântește pe spate si încearcă sa-si recapete răsuflarea. Blonda asta era dementa, dar învățase un lucru de la viata: femeii trebuie sa-i dai ce-ti cere, în materie de sex. Blonda adoarme repede lângă el, dar în mintea lui Jazz se învârt mereu doi ochi albaștri, mari și clari. O lasă pe femeia adormita sa se odihnească și el se furișează afara, la mașină. Conduce pana acasă și abia după ce întra în confortul casei sale, se lasă năpădit de relaxare. Se prăbușește pe canapeaua din living și adoarme.
   Dimineata următoare se simte și mai nasol. Amber aflase. Sigur ca aflase, doar era o chestiune de timp. Mai bine, nu era loc în viata lui pentru o ființa atât de gingasa.
    Când constata ca nu mai are cafea, merge nervos la mașină și pornește spre sat. Va întra la alimentara de la întrare în sat si va cumpăra de acolo. Asa nu se va întâlni nici cu Amber. Doar ca soarta ii era potrivnica și da nas în nas cu Amber, care își lua cafea de la tonomatul de la întrare în alimentara. Cu inima bătând sa sara din piept, Jazz arunca un "buna" indiferent și da se între în alimentara.
   - Jazz! Îl oprește ea în loc. Stai puțin, te rog.
   Jazz se oprește la întrare și se da puțin intr-o parte, sa facă loc clienților, dar nu se întoarce spre ea. Amber înaintează spre el și ii pune palma pe umăr, ușor. Mușchii lui se incoarda și se intoarce încet, spre ea. Nu spune nimic, doar o privește intens, acea privire pătrunzătoare care ii punea ei sufletul pe jar. Amber simte cum inima ei o ia la galop, incapabila sa se miște sau sa mai spună ceva, rămâne locului, zagaindu-se la el, cu ochii ei mari, încercând sa mascheze gafaitul care nu prea îl putea controla.  Privirea lui ii tăia răsuflarea, pur și simplu.
   - Ai vrea sa bem o cafea împreună? Reușește ea sa rostească cu inima cât un purice. Ce dracu o fi în capul ei? Sa invite un fost pușcăriaș la o cafea? Dar trebuiau lămurite niște lucruri. O voce din capul ei o certa: ce lucruri ai tu de lămurit cu un deținut? Abia dacă ați schimbat câteva vorbe. Nu îl cunoști, nu ai de ce sa îl cunoști.
   Dar se simțea atrasa de el ca un magnet. Trebuia sa vorbească cu el, sa lămurească faptul ca ea nu era nici snoaba, nici ipocrita, nici bârfitoare. Și voia sa stea de vorba cu el, sa petreacă timp în compania lui. Nu-si explica ce o apucase, știa doar ca trebuie sa-si urmeze inima.
    Năucit de invitația ei, Jazz răspunde rezervat:
   - Ești sigura ca vrei sa fi văzută în compania mea?
   - Nu dau doi bani pe ceea ce gândește lumea despre mine, dar mi-ar plăcea sa bem o cafea împreună.
   - În regula, eu am timp.
   - Și eu. Deschid abia peste o ora. Dar îmi place sa îmi savurez cafeaua înainte de asta. Asa ca, putem servi cafeaua în florărie, dacă îți face placere.
   Departe de ochii lumii, se gândește el.
   - Bine, stai doar sa îmi iau și eu o cafea.
   Amber îl așteaptă pana își ia și el cafeaua de la tonomat, apoi merg amândoi, pe jos, unul lângă altul, fără sa vorbească, spre florărie.
   Ajunși în fata florăriei, Amber ii pasează lui, cafeaua ei, sa poată deschide lactatele grilajelor. Ii face loc sa între, apoi închide grilajele, lăsând semnul închis pe ele. Se îndreaptă spre tejghea, facandu-l pe el atent la ghivecele de pe jos, conducandu-l intr-un mic birou în spatele tejghelei, despărțit de magazin printr-o perdea de margele dese. Mica încăpere conține doar un birou, efectiv și doua scaune. Niște rafturi pe peretele de lângă birou, care erau umplute de cărți despre botanica și cam atât. Nu prea mai rămânea loc de altceva. Amber se așează în spatele biroului, lasandu-i lui Jazz locul din fata ei.
   - Știu ca am început cu stângul, spune ea rupând tăcerea. Apoi se oprește. Ce naiba începuse? Ca nu începuse nimic.
   - Vreau sa spun ca ne-am cunoscut în circumstanțe dubioase... apoi iar se oprește. Dubioase? Ce tot indruga acolo? Deja era nervoasa pe ea însăși pentru ca nu e în stare sa înceapă o conversație ca lumea. Dar cum putea începe o conversație în împrejurările astea? Ca nu erau prieteni, nu erau nimic. Încurcată de firul pe care aluneca, încearcă sa-si adune gândurile. Iar el nu o ajuta deloc. Doar stătea acolo, în fata ei, privind-o intens cu ochii lui tulburători, punanad-o și mai mult pe jar. Ei bine, tu ai vrut sa bei cafeaua cu el, nu? Se cearta ea în gând.
   - Adică m-am grăbit sa pun la îndoiala integritatea ta și nu asa am vrut sa iasă, înțelegi?
Spune ea intr-un suflet, constatând ca nici de data asta nu se descurcase mai bine.
   - Dar cum ai vrut sa iasă? Întreba el calm, sorbind din cafea, neluandu-si ochii de la ea.
   - Poftim? Acum era încurcată de-a binelea. Chiar, cum voise sa iasă?
   - M-ai auzit. Răspunde el simplu, indiferent.
   - Nu am vrut sa te supăr. Lumea vorbește, ști? Am fost doar surprinsa, atâta tot. Și nu am vrut sa cred nimic pana nu auzeam de la tine.
   Amber se temea ca tot ce scoate pe gura va înrăutăți situația, știa ca pare o idioata în fata lui, dar nu știa cum sa se justifice.
   - Și după ce ai auzit de la mine? O întreabă el încet, continuand sa o privească intens.
   - Pai, eu... Deja era incurcata. Asa ca Jazz se hotărăște sa-i scurteze chinul:
   - Te-ai simțit prost pentru ca te-ai grăbit sa ma judeci, dar ai vrea sa păstrezi o oarecare distanta, totuși, nu vrei sa pari snoaba, asa ca vrei sa ne așezăm la masa tratativelor și sa lași loc se bună ziua. Asa ca, iata-ne, savurând o cafea nașpa, împreună.
   Amber ramase fără cuvinte, ii era teama ca orice va spune era împotriva ei. Și numai prostii scoase pe gura de când îl întâlnise.
   - Lucrurile nu stau asa, Jazz. Spuse ea în șoaptă. Ii era teama ca dacă vorbea mai tare va scoate sunete pițigăiate care ii trădau nodul din gat.
   - Atunci, spune-mi cum stau lucrurile, pentru ca eu asa le vad. O provoacă el.
   - Am fost doar surprinsa, atâta tot. Nu e cazul sa facem furori. Ști doar, cum circula vorbele intr-o comunitate mica. Se apară ea.
   - Și ai sperat sa fie doar vorbe în vânt. Continua el, cu maxilarul inclestat.
   - Da, poate ca am sperat, și ce dacă? Se apară ea cu înverșunare.
   - Dar nu au fost doar vorbe în vânt. Ideea e, ce te faci acum, Amber, știind care e adevărul? Și de ce ai sperat sa nu fie adevărat?