Un foc de arma.
Un urlet inabusit.
Dar el nu opreste motocicleta pentru nimic caci goana pe care o formase, traficul, politia ce continua sa lanseze focuri de arma in directia noastra, eu, ce stau in fata lui si el cu bratele intinse peste umerii mei pentru a apuca volanul, in incercarea de a ma ascunde de ochii politiei, toate astea il fac sa isi tina limba dupa dinti si sa ignore glontul din brat.
-NU TRAGETI IN FATĂ!
Urletul lui Felix ma face sa cred ca ma recunoscut dar faptul ca nu mi-a rostit numele imi alunga suspiciunea din minte. Tipetele sunt intrerupte de difuzoarele de pe strada principala, anuntand pe toti sofereii sa se opreasca la urmatoarea intersectie in timp ce Jimin goneste printre ele, incercand sa nu loveasca vre-o una.
Masinile de politie ii ies in fata. Bratul lui Jimin cedeaza cu incetul, sfarsind spanzurat de corp in timp ce sangele se prelinge de pe camasa lui negra pe umerii mei. Respiratia lui agitata imi loveste umerii in timp ce mana lui dreapta incearca sa controleze motocicleta. Ma tin cat de mult pot de baza volanului in timp ce el incearca sa o ia pe o strada ingusta. Apuc volanul cand pierde controlul iar bratele i se incolacesc in jurul meu, asigurandu-se ca taie campul vizual al ofiterilor catre mine. Reusesc sa arunc o ultima privire in spate pentru a vedea cum toate masinile se opresc la intrarea strazii inguste dar nu intazie sa lanseze ultimele glonturi ce imi ating umarul, facandu-ma sa strang din dinti. Imi intorc privirea inainte, inghitind in sec si simtind caldura sangelul sau prelingandu-se pe coastele mele.
E pustiu, pe strada nu e tipenie de om dar zarva din urma noastra e mult prea mare pentru a nu o auzi. Vocile lor se sting dar nu pun piciorul pe pamant pana nu ma asigur ca nici-o drona nu poate ajunge prin copacii inalti si desi ce ne acopera. Opresc in dosul unei cladiri abandonate, lipindu-mi capul de volan si respirand greu, simtindu-mi pulsul in gat si lasandu-mi mainile sa atarne pe langa mine.
-Te-au nimerit?
Intreaba pe soptite, scancind cand isi ia bratul din jurul meu. Imi tin casca pe cap char daca e mult prea cald inauntru. Imi trec piciorul peste motocicleta, intorcandu-ma cu fata spre el pentru ai vedea obrazul ranit de gloante si degetele incolacite pe bratul ranit, din care se prelinge sange. Camsa ii e sfasiata, aratand alte rani dar nu la fel de adanci.
-Nu.
Ii raspund chiar daca unul dintre ultimile gloante trase imi atinse umarul. Deschid paltonul, cautand tricoul pe care il port pe sub uniforma, rupand o bucata buna din el si asezandu-i bratul pe genunchii mei. Mainile imi tremura cand ii rup camsa in zona bratului, vazand carnea si osul pe care il pot zari, precum si gaura ce indica ca glontul nu s-a oprit in brat din fericire.
-Glontul a trecut prin brat, nu dau de el.
Soptesc ca sa il vad dand din cap si privindu-ma cum strang cat de tare pot materialul alb in jurul ranii.
-Il sun eu pe Yoongi. Nu cred ca mai avem vre-o sansa sa iesim de aici.
CITEȘTI
꧁Blood and Calls꧂
FanfictionCasa baloanelor. Asta obișnuiau să spună vecinii trecând pe lângă casa lui Jang Wonyoung și Kim Taehyung. Cuplul logodit, bogat, cu carieri stabile și văzuți bine în societate neștiind cât sânge se află pe mâinile lor. El, un avocat expert în domeni...
