Nightmare

23 1 0
                                    

Oare ce avea să se întâmple? Cine era ea? Ce legătură avea cu mine? Ce reprezenta pentru Sebi?

Eram încurcată de propriile mele gânduri care mă nelinișteau. Am ajuns acasă fără să conștientizez ce fac. Mi-am lăsat geanta pe hol dintr-un gest mecanic și l-am căutat pe el din priviri. Când ne-am întâlnit ochii s-a incruntat. Întotdeauna simțea când ceva nu era în regulă cu mine, exista între noi un soi de telepatie inexplicabilă. Părea trist și obosit. Îmi doream să îl țin în brațe și să îi spun cât de mult îl iubesc dar incidentul anterior mă oprea.

- Nu ești bine, îmi spune cu o voce joasă. Ce s-a întâmplat?

- ...ok, îți spun exact ceea ce s-a întâmplat și prefer să fii sincer cu mine.

- Nu ti-am ascuns nimic, de ce spui asta?

- Nu mă întrerupe acum. Nu am puterea necesară să țin în frâu o ceartă.

I-am povestit despre misterioasa bruneta ce îmi ieșise în cale și am încercat să nu îmi arat furia pe care o nutream în mine. Figură lui îmi spunea cât de surprins este și în următoarea clipă a cedat...

- O cunosc !

Îmi citise gândurile, îmi răspunsese fără ca eu măcar să întreb. Mi se prăbușeau speranțele și mă vedeam dintr-un colț, părăsită și fără nicio șansă.

- Cine e ? L-am întrebat simplu deși lacrimile nu se mai opreau.

- Am fost pe punctul de a mă logodi cu ea!

Am înghițit din răsputeri răspunsul și voiam să îl procesez dar mintea nu îmi oferea sprijinul necesar. Am început să tremur și m-am așezat pe jos, rezemandu-mi tot corpul de gresia rece din baie. S-a repezit spre mine să mă prindă însă l-am resprins fără să clipesc. Știam ca trebuia să fi fost și altcineva înaintea mea, dar nu voiam să o cunosc. Nu voiam să îmi imaginez ca el atinsese pe altcineva în felul în care mă atingea pe mine. Niciodată nu mă bântuise imaginea lui cu altă fata mai mult decât acum...

- Nu îți era mai simplu să îmi spui ca ai vrut să te logodești cu ea de la început?

- Iubito, știu ca am greșit.

- Doar ai greșit? Cum te-ai simți dacă ai fi fost pus în situația în care sunt eu acum? Când duduia mă amenința pe stradă cu atâta nonșalanță încât îmi provoacă greață?

- ...e vina mea...

- Nu îmi pasă a cui este vina. Era un secret,nu? Îl țineai ascuns și sunt sigură ca nu aveai de gând să îmi spui nimic.

- Asculta-ma puțin !

- E singura sau trebuie să îți suport și alte foste iubiri care vor să mă pună la punct? Până când o să ne lovim de trecut?

- Pui, a fost o greșeală. Vreau să mă asculți și apoi să mă judeci. O sa-ti spun tot și tu vei decide ce se va întâmpla, dacă în seara asta o să dormim împreună sau vei dori ca eu să plec.

- Te ascult.

În orele următoare am aflat povestea ce ne macina pe amândoi. Domnișoara care mă amenințase fusese colega de liceu cu el. Au fost împreună un an, apoi, dintr-un motiv destul de ciudat bunica lui Sebi decisese ca era extraordinar ca ei să se logodească.

Îmi doream să dispar din viața lui, mă simțeam trădată deși el îmi spusese totul până la urma. Ceva se rupsese în mine din momentul în care cea cu care mă întâlnisem mă amenințase.

- Spune ceva,te rog. Loveste-ma, da-ma afară, numai spune ceva.

Tot ce făceam era să mă uit la el fără să fiu capabilă să scot un sunet. Nici nu îmi doream să vorbesc dar și dacă voiam tot nu aș fi reușit. M-am ridicat și am mers spre dormitor unde m-am si inchis. Am plâns ore întregi și aș fi vrut să cred ca totul era doar un coșmar. Spre dimineață am deschis usa și l-am găsit lângă cu ochii împietriți și plini de teamă. Sufletul îmi striga disperat să îl iert pentru ca ceea ce a fost a rămas în trecut însă mintea îmi dădea palme și îmi spunea ca nu trebuie să îl cred. S-a ridicat abia tinandu-se pe picioare și m-am îmbrățișat. Nu trecuseră decât 5 ore de când nu îl văzusem și îmi era dor de el...

Desi aș fi vrut să mă rup câteva clipe și să gândesc limpede durerea pe care o simțeam când nu eram lângă el era insuportabila. L-am lăsat să mă țină în brațe și după un timp m-am hotărât să vorbesc.

- E ciudat tot ce se întâmpla. Nu aș vrea ca ea să ne distrugă relația.

- Ai încredere în mine, te rog. Dacă nu va înțelege cu vorbă bună voi găsi o metodă să o țin departe de noi.

- Nu imi doresc să îi faci rău, vreau să înțeleagă ca nu mai ești singur.

- Iubito, sunt al tău. Nu o să mă ia nimeni de lângă tine. Nu trebuie să îți fie teamă ca voi alege altceva. Am ales deja ; te vreau pe ține pentru tot restul vieții.

- ...aș vrea să fie totul așa simplu.

- O să fie simplu împreună. Dacă suntem " doi" o să reușim să învingem tot. Și crede-ma ca nu îmi doresc nimic altceva decât să ne căsătorim. Te rog, accepta.

- Dar e de...

- Sshh, avem 2 bilete de avion pentru mâine seara. Nu îți trebuie nimic altceva decât un pașaport. O să fie în regulă totul.

- Unde mergem?

- Împreună, oriunde, oricând, pentru totdeauna.

LostUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum