Capul mafiei - Prima parte

14

Cris

Era pueril din partea mea sa ma gândesc ca vizita asta se datora faptului ca varul meu îmi ducea lipsa. Era si mai pueril sa ma gândesc ca avea sa creadă povestea mea trasa de par, in care le spuneam ca poliția nu avea destule probe împotriva mea ca sa ma pună după gratii. Si faptul ca îl aveam in fata mea, ma făcea sa oscilez între a-mi păstra calmul sau a-l da afara din casa mea. Pana la urma relația dintre noi era destul de tensionata încă din vremea in care stăteam in Italia.

Eram atât de aproape de a reuși sa-l bag pe tata in închisoare încât aproape ca nu mai aveam răbdare. Vizita asta putea sa distrugă totul. Nu ca lui Maximo i-ar pasa câtuși de puțin de tatăl meu sau de mine...ci pentru ca-i pasa de bani...dacă tata cădea, afacerea cădea. Unul din motivele pentru care trebuia sa ma ascund bine după ce toate astea se vor termina.

- Chiar așa! Spuse el pufnind. Te-au lăsat sa pleci pur si simplu...ce fel de autorități aveți in țara asta?

- Unele care permit afacerile noastre sa funcționeze, evident pentru prețul corect.

- Deci ai dat bani ca sa ieși din asta...

- Evident!

Maximo zâmbi dar știam ca asta nu insemna ca mușcase. Zâmbetul lui extrem de prietenos a fost de multe ori ultimul lucru văzut de oamenii din jurul lui. Pe cât de prietenos părea pe atât de periculos era. Știam asta foarte bine!

Existau mereu tensiuni între noi, voia sa fie mereu primul, încă din copilărie. Pentru Maximo eram un fel de adversar. Diferența dintre noi era însă colosala. Eu am fost forțat sa trăiesc viața asta, pe când Maximo a ales-o. Iubea sa trăiască așa, iubea puterea si banii si mai mult decât orice , iubea sa pedepsească.

- In fine...expira el cu fals dezinteres. Spune-mi mai bine cum merg lucrurile pe aici. Dragul tău tata, ce mai face?

- Am crezut ca ati vorbit deja. Am spus nepăsător.

- Nah! Tocmai ce am aterizat si am venit direct aici, cei de acasă erau foarte îngrijorați...

- Nu au motive...e bine. Chiar urma sa-l văd in seara asta.

- Pai ce ar fi sa luam cina împreuna? Eu nu plec pana mâine seara ... apoi ma poți duce in unul din cluburile alea murdare...știi tu!

Știam prea bine , însă prezenta Alexei in viața mea însemna ca nu voi mai calcă in astfel de locuri.

- Hm! Nu cred ca e o varianta buna! Între el si Alexa sunt anumite...divergente! Plus de asta...club? Ai văzut ce ma așteaptă sus! Am spus eu pe un ton de gluma.

Își încreții nasul de parca miroseam urat.

- Ai fost tot timpul plictisitor, acum ca te-ai îndrăgostit ești si mai rău! Mai exact...la ce fel de tensiuni te referi?

Nu-i puteam spune asta, si realizam ca era încă un lucru cu care tata m-ar putea pune la colt. Maximo respecta aceleași reguli învechite, totuși...faptul ca eu si Alexa formam un cuplu acum, putea sa schimbe situația, chiar sa întoarcă balanța împotriva tătari. Oricum ar fi, nu aveam de gând sa risc siguranța Alexei. Am ridica din umeri nepăsător.

- Ca între "nora si socru". Nimic ieșit din comun.

Ma privii suspicios dar de rezuma la o înclinare a capului in semn ca înțelege. Imediat după asta i-am lăsat in birou, scuzandu-ma ca trebuie sa ma schimb înainte de a merge la tata.