Nu riști, nu câștigi! (Dragoste Și Răzbunare)

𝐂𝐡𝐚𝐩𝐭𝐞𝐫 𝐨𝐧𝐞

                                  𝐍𝐚𝐭𝐭𝐲

Tatăl meu a fost invitat la un eveniment caritabil unde se află toți mafioții, polițiștii și miniștrii Italiei, iar cum nu era destulă lume, m-a chemat  pe mine pentru prima dată și pe fratele meu. Nu pot să refuz, nici dacă vreau, cuvântul lui papà rămâne lege mereu .

Așa că pentru a participa la acest bal, trebuie să strălucesc la propriu .

Balul are loc după spusele tatei, la ora 22:30, ceasul indică ora 21:05, iar eu nu am făcut duș și nu mi-am ales ținuta așa că mă grăbesc să intru în duș imediat, ies din duș cât pot de repede deși știu că nu este cazul, papà mereu spunea că trebuie să ne lăsăm aștepați, oriunde ne-am duce, fiind primul eveniment la care mă duc trebuie să strălucesc cum a spus papà, doar sunt o Romano, iar familia Romano trebuie să strălucească până și în cele mai proaste momente.

Îmi aleg o rochie neagră cu o despicătură pe picior ce sclipește de la o poștă cu o mânecă pe partea dreaptă, iar alături o bucată de material negru transparent atârnă până jos, pe partea stângă are umărul gol, în picioare decid să iau o pereche de sandale de la Rene Caovilla, ca accesorii îmi pun un colier cu diamante, o brățară Cartier și niște cercei lungi din aur, părul îl las drept pe spate, îmi iau o geantă LV și cobor în living unde-mi aștept restul familiei, adică pe papà și Jude.

După cinci minute apare și fratele meu îmbrăcat într-o cămașă neagră descheiată la primii 3 nasturi, pantaloni de costum de aceeasi culoare ca și cămașa și în picioare purtând Christian Louboutin.

— Arăți bine în seara asta,  sorella. Mi se adresează Xander.

— Nici tu nu ești mai prejos, fratello . Îi răspund făcându-i cu ochiul.

— Și de mine ce ziceți, cum arăt, miei figli ? Aud vocea lui papà surâzând.

— Perfetto, papà . Spun eu și fratele meu la unison.

Zâmbește făcându-mi semn să vin la brațul său spunând:

— Să mergem, copii, am întârziat destul de mult.

— Hai că n-am întârziat mult, de-abia este 23:10. Spune Xander cu ochii ațintit în telefon.

Pornim spre limuzina neagră ce ne aștepta în fața casei, o gorilă de a tatei îmi deschide portiera și urc, mai apoi urmând tata și Jude, drumul a fost destul de lung și tăcut, niciunul nu a scos vre-un cuvânt, papà și Jude erau amândoi cu ochii în telefoane iar eu mă uitam pe geam până am ajuns la destinație.

Cobor din limuzină și imediat pielea mea face contact cu briza de aer rece, aștept să coboare și cei doi. La intrare era un domn îmbrăcat la costum, iar în fața sa avea un tabel destul de lung, din lemn cu catifea.

— Familia Romano, nu? Întreabă zâmbind cu gura până la urechi, papà face semn din cap că "da" și intrăm înăuntru pe covorul roșu.

Toate privirile erau ațintite spre noi, sau mai bine zis pe mine  . Zeci de perechi de ochi erau ațintie asupra mea, plimbându-mi ochii prin sală la brațul fratelui meu, dau de o pereche de ochi negrii, ce mă scruta din priviri. Nu știu de ce mi se păreau așa familiari perechea aceea de ochi, decid să-mi mut privirea în altă parte și dau de prietena mea Rosse, îi spun fratelui meu că mă duc la ea iar el  încuviințează din cap și se îndreaptă spre o masă unde stăteau mai mulți tineri.

— Doamne, Natty. Spune prietena mea făcând ochii mari. Ce bombă ești în seara asta. Continuă ea, luându-mă în brațe, luând-o și eu la rândul meu.

— Tu vorbești? O întreb eu ciupind-o jucăuș de obraz, chicotind. Uită-te la tine ce roșcată focoasă ești, o să fiu foarte geloasă pe alesul tău . 

— Mai e până atunci, Natty. Spune tristă.

— Ce s-a întâmplat, mia bella. Întreb îngrijorată de tonul din vocea ei.

— Nimic. Răspunde scurt și robotic.

— Să zicem că te cred, dar știm amândouă că minți. Spun dând ochii peste cap enervată că-mi ascunde ceva. Acum scuză-mă am nevoie până la baie, revin.

Și faza e că, pe unde naiba trebuie să o iau ca să ajung până la baie, urc scările și dau de o menajeră.

— Mă scuzați, știți cumva unde este baia? Întreb ținându-mi vezica să nu explodeze pe aici.

— Sigur, la stânga a doua ușă. Răspunde aceasta zâmbind, continuându-și treaba.

O iau pe drumul unde doamna îmi spune, și intru în baie, mi-am făcut treaba și m-am spălat pe mâini, observ că machiajul meu trebuie retușat așa că-mi deschid geanta și îmi iau din ea rujul aplicându-l ușor cu mișcări de tapotare, îmi pun înapoi rujul în geantă și dau să ies dar simt două mâini puternice pe talie trăgându-mă înapoi în baie.

— Ce nai-. Nu apuc să mai continui că gura mi-e astupată de mâna individului  , imobilizându-mă de peretele băii. Suspin la contactul cu peretele, la naiba chiar mă duruse.

— Shhh, dolcezza. Îmi șoptește o voce groasă

Tac. Profit de timpul în care tipul  nu face nimic și îl mușc de mână. Mă întorc către el  și dau iar de aceeași pereche de ochi negrii. La dracu! Cine naiba e, și ce vrea de la mine? Îmi spun.

—  Măi să fie, fiica lui Louis Romano. Ce cauți la baie singurică? Întreabă cu o voce care mă face să tremur. De ce nu este nenorocitu' de Hudson lângă tine? Să te apere? Continuă făcând mișto de mine.

— Ce dracu vrei, și cine ești? Îl întreb arucându-i săgeți din priviri.

Nimic. Nu. Spune. Nimic. Ăsta e prost sau se face ?

— Hei, ți-a mușcat pisica limba, amore?. Îl întreb fluturându-mi mâinile în fața ochilor lui frumoși, și vai ce gene . Taci dracu Natasha îmi spun buimacă.

— Jude. Jude Devis mă cheamă, dolcezza. Răspunde batjocoritor cu un zâmbet de milioane. Hmm, și ce vreau parcă m-ai întrebat? Pe tine goală purtându-mi inelul.

Atât i-a trebuit. Nu durează mult și palama mea face contact cu obrazul său.

— Cum ai zis?

— Pe tine, goală.

Dau să-l pălmuiesc pentru a doua oară dar nu apuc pentru că îmi apucă încheietura cu mâna, strângând-o tare. Presimt că o să mi lase semn.

— Nah. Nu merge a doua oară, dolcezza. Spune slăbind strânsoarea, profit de situație și-mi smucesc mâna din strânsoarea sa.

— Păcat. Spun batjocoritor. O meritai din plin.

— Păcat de tine, dolcezza. În locul tău altă femeie ar fi fugit de ar mânca pământul.

— Nah. Nu-mi e foame, dar dacă vrei poți mânca tu pământul. Spun dând din umeri.

— Amuzantă tu de fel.

— Da,  mersi, mi se spune des.

— Sper că ți se spune ironic, nu? Pufnește dezvelindu-și dinții albi imaculat.

— Hai Devis, lasă ștoul. Am treabă. Spun și dau să plec dar, simt un material alb la gura mea, nu-mi aduc aminte prea multe căci totul în jur se blurează și încet încet totul se face negru.

Sorella— soră/surioară
Fratello— frate/frățioare
Miei figli— copiii mei
Dolcezza— dulceață
Amore— iubire/dragoste