Îmi este atât de cald. Parcă încălzirea globală ar fi în camera asta. Alung de pe mine lenjeria și încerc să îmi mișc picioarele, dar nu pot.
Ce e asta?Îmi deschid ochii și clipesc des de câteva ori și văd o mutră mult cunoscută mie la câțiva centimetri de fața mea. Asta e imposibil. Și acum pot să îmi dau seama că pieptul lui a fost perna mea, iar brațele și picioarele sale îi sunt agățate de mine precum o viță de vie. Și eu acum cum mă mișc?
O mână de-a mea încă se află pe abdomenul său. Este vizibil relaxat și îi pot simți bătăile inimii sub capul meu. Doarme atât de adânc și pare atât de frumos. Tânăr și seducător. Un bărbat de succes și dorit de orice femeie. Și eu dorm pe el. Ciudată situație. Mă întreb câte femei au fost în patul lui până acum? Dar oare ce a făcut aseară? Știu că a venit târziu. Dar după incidentul din baie, nu ne-am mai vorbit.
Mi-am ridicat mâna și am început să îi trasez conturul feței. De le frunte, care părea atât de plată fără micile cute de la nervi, spre năsucul mic și fin, apoi buzele întredeschise, roz și cărnoase. Are pleoapele închise, deși îmi doresc atât de mult să mă pierd în strălucitoare ochilor săi. Parcă ar fi un zeu coborât pe pământ sau o sculptură de-a lui Michelangelo. Miroase a parfumul ce a început să îmi placă din ce în ce mai mult, un parfum dulce și seducător. Aerul pe care îl expiră îmi lovește fața și mă înfioară.
În timp ce îi analizam fața, un zâmbet strâmb i-a acoperit chipul și mi-am dat seamă că am fost prinsă cu mâța în sac. Urma să se trezească în orice moment iar eu încă îmi mai țineam mâna pe obrazul lui. A început să se întindă precum un motan leneș și și-a deschis ochii. Practic am împietrit și teoretic m-am pierdut în culoarea lor.
-Ce faci, pisoiaș? mă întreabă râzând.
Am început să mă fâstâcesc și să caut o explicație cât se poate de credibilă. Oare chiar aveam una? Chiar trebuie să îmi pun capul la contribuție așa de dimineață? Ce o să îi spun acum, că îl mângâiam sau analizam?
-Ăăă.... Aveai o... muscă pe față. Da, exact asta, mă bâlbâi și zâmbesc vinovat depărtându-mă de el.
Doar zâmbește mai mult și se ridică de pe pat. Cu pași eleganți, intră în baie și rămâne o perioadă de timp. Acum pot să respir și să mă duc să mă schimb. Mai întâi aranjez patul după care mă îndrept spre dressing. Aleg niște blugi scurți și un maiou mulat. Port niște sandale cu bretele până la gleznă și câteva brățări pe mâna stângă.
Acum trebuia să aștept să iasă maimuțoiul de la baie ca să intru eu. Dacă în 5 minute nu se deschide ușa, mă duc în baia amorezilor. Și uite-l cum iese cu un prosop în jurul mijlocului. Picături de apă se scurgeau pe pieptul său lipsit de păr. Și eu mă holbam la frumusețea sa. Ar trebui să încetez.
-Baia e liberă... sparge el liniștea.
Murmur un "Mulțumesc" și mă retrag în baie. Deși aburul fierbinte plutește în încăpere și te moleşeşte, mi-am aruncat pe față puțină apă rece, pentru a mă trezi mai bine. Oare ce crede el că am făcut când m-am trezit? Întrebare asta nu îmi dă pace. Poate mă crede o ușuratică care sare în brațele primului bărbat bogat pe care îl întâlnește. Dar nu sunt așa. Am niște standarde înalte.
Stăteam sprijinită de marginea căzii cu picioare aurii și în formă de labe de leopard. Îmi place apartamentul, dar totuși, mai trebuie aranjat ici-colo. Nu ar strica niște aranjamente florale sau o menajeră. Apartamentul este mare și nu putem să facem numai noi, fetele curat. Din câte am înțeles, Nick trebuie să se întoarcă la firmă și Eden va pleca cu Sam în LA. Ce bine de ei. O să rămân singură, într-un oraș pe care abia am început să îl cunosc. O bătaie la ușă îmi atrage atenția și mă ridic de pe marginea căzii. Îmi dau părul pe spate și deschid ușa. Un Nick îmbrăcat în costum și cămașă părea îngrijorat. Oare eram palidă sau visam? Știu că nu arăt foarte bine, dar ce îi pasă lui?
-Totul e în regulă? mă întreabă scărpinându-se la ceafă și făcându-mi loc să trec.
-De ce nu ar fi? vine și replica mea. Eu mă duc la masă.
Îmi iau telefonul mobil de pe noptieră și mă îndrept spre bucătărie.
Mă așez la bar și îmi verific mesajele și ciugulind din mâncare. Toată pofta mea s-a dus pe apa sâmbetei. Ceva e în neregula. Nu numai că Fabiano era supărat pe mine, dar corpul meu nu se simțea bine. Oh, și acum cred că o să vărs tot ce am mâncat până acum, dar înghit în sec și beau puțină apă. Cei doi porumbei m-au anunțat cu câteva minute în urmă că pleacă prin mall și am rămas singurică, cu idiotul ce nu vrea să mai iasă din dormitor. Sau poate că a plecat și nu am observat.
Un mesaj de la Sami mi-a atras atenția și am început să îl citesc:
"Pregătește-te, în seara asta mergem la frânt inimi :)) Karaoke night pisi. "
Uuu.. în sfârșit o seară în care ies din casă. Dar până atunci trebuie să îmi găsesc o ocupație. Este abia ora prânzului și eu mă joc cu micul dejun. Parcă aș fi o fată bătrână ce are 100 de pisici. Sunt prea tristă de la un timp. Trebuie să mai părăsesc și apartamentul ăsta.
Și uite-l pe prinț cum părăsește dormitorul. De ce a stat atâta? Părea ocupat și serios căci vorbea la telefon. Nici nu m-a interesat să ascult convorbirea lui telefonică. Eu doar mi-am strâns masa și m-am așezat apoi pe canapea. Am dat drumul la televizor și să înceapă maratonul de seriale. Mai am câteva ore bune până la petrecere, deci am timp. Nick a venit și el și s-a așezat pe mânerul canapelei. Arată ca un adevărat CEO în costumul său negru și în cămașă albă cu cravată roșie precum sângele. Acum chiar că îmi lasă gura apă.
-Ce faci? mă întreabă jucându-se cu telefonul în mână privind în gol.
-Stau.... Ce ai vrea să fac?
-Păi... Ai putea să vizitezi orașul, îmi recomandă Hulk.
Acum cred că știu ce se întâmplă cu mine. Ceva cald a început să se prelingă pe picioarele mele. Sar ca arsă de pe canapea, și norocul meu că nu am pătat-o. Nick mă privea zăpăcit și nu știa ce se întâmplă. Normal, tu nu ești femeie...
M-am întors după câteva minute îmbrăcată în niște pantaloni de trening, fiindcă ceilalți s-au murdărit și desculță. Am luat o pernă și m-am așezat din nou pe canapea. Nick rămăsese acolo încă uimit.
-Ți-a venit...ăm... perioada? mă întreabă aproape șoptind.
Mă bufnește râsul și îmi pun picioarele sub mine, îmbrățișând perna. Mai nou va trebui să suport și durerea de burtă pe lângă cea de cap. Mirific...
-Am înțeles, se lămurește când vede că strâng din ochii. Te ajut cu ceva? Adică aș putea să rămân cu tine acasă.
Ce a făcut aseară de e așa schimbat? A dat o mașină peste el și a realizat că nu sunt o scorpie? Se preface că îi pasă de mine. Ce lingușitor.
-Nu, merci. Bănuiesc că nu te-ai chinuit să te aranjezi atâta doar ca să faci parada modei prin casă. Poți să pleci. Ne vedem diseară, gorilă, îi spun făcându-i cu mâna.
Când credeam că va pleca, m-am înșelat. S-a apropiat de mine și și-a apăsat buzele de fruntea mea. Vai ce bine e .... Atingerea asta mi-a calmat orice durere parcă fiind cel mai scump și eficient medicament. Părea atât de ireal să îl am atât de aproape fizic, dar atât de departe sufletește. Am închis ochii și am absorbit fiecare mini secundă ce se scurgea pe lângă noi.