Celestia: Dragoste și Magie

Ardere și Renaștere

Celestia ieși din fortăreață, simțind aerul rece al munților cum îi lovea pielea, dar pentru prima dată de la începutul călătoriei sale, nu mai simțea nicio teamă. Flacăra care îi curgea acum prin vene părea să o protejeze, să îi ofere claritate în mijlocul haosului.

Pădurea de la baza munților era acoperită de umbre lungi, dar Celestia le simțea diferit acum. Nu mai păreau amenințătoare, ci parte dintr-un echilibru pe care abia începuse să-l înțeleagă. În ea se amesteca lumina și întunericul, dar în loc să fie în conflict, ele păreau să danseze într-o armonie perfectă.

„Consiliul spune că sunt cheia," murmură ea, în timp ce mergea spre primul sat. „Dar cheia pentru ce?"

Pe măsură ce cobora spre vale, își simți puterile crescând cu fiecare pas. Părea să simtă energiile lumii, viața din jurul ei, ca și cum totul era conectat. Aceasta nu era doar o forță brută, ci o înțelegere profundă a universului. Și, pentru prima dată, Celestia simți un nou tip de responsabilitate.

Când ajunse în sat, liniștea nefirească o întâmpină. Casele păreau abandonate, iar aerul era greu de o tensiune invizibilă. Celestia își ascuți simțurile, iar flacăra din interiorul ei păru să pulseze în avertisment.

Un sunet slab, ca un foșnet, o făcu să se întoarcă. Din umbrele unei case dărâmate, o creatură se ivi. Era înaltă, cu un trup subțire, dar puternic, acoperit de o umbră densă care părea să fumege. Ochii creaturii străluceau cu un roșu aprins, iar mâinile sale erau ca niște gheare.

„Tu ești flacăra," mârâi creatura, vocea ei aspră ca metalul zgâriat. „Noi venim pentru tine."

Înainte ca Celestia să poată răspunde, alte trei creaturi se alăturară, ieșind din umbră. Fiecare părea mai sinistră decât cealaltă, iar aerul devenea tot mai greu de respirat.

„Umbrele Consiliului," își spuse ea în gând. „Au trimis pe cineva să mă oprească. Sau poate... să mă testeze."

Creaturile atacară simultan, dar Celestia nu mai era vulnerabilă. Ridică o mână, iar flacăra din interiorul ei explodă într-un cerc de lumină orbitoare. Creaturile se retrăseseră pentru o clipă, țipând ca și cum ar fi fost arse.

„Nu vă temeți de lumină?" întrebă ea, zâmbind ușor. „Ar trebui."

Creatura principală își reveni rapid și sări spre ea, ghearele sale strălucind cu un întuneric rece. Dar Celestia fu mai rapidă. Cu un gest scurt, o suliță de lumină se formă în mâna ei, iar cu o lovitură precisă, străpunse umbra creaturii. Corpul acesteia se destrămă într-un nor de fum, iar celelalte creaturi păreau să ezite.

„Plecați acum," spuse Celestia, vocea ei ecouind în întuneric. „Altfel, veți arde cu toții."

Celelalte creaturi dispărură în umbră, lăsând satul tăcut din nou. Celestia oftă ușor, dar în loc să simtă ușurare, simți o greutate pe umeri.

„Dacă au trimis aceste umbre," își spuse ea, „nu vor fi ultimele. Și dacă am dreptate, adevărata luptă abia începe."

După ce satul rămase în urmă, Celestia se opri într-o poiană deschisă, luminată de razele slabe ale lunii. Se așeză pe o piatră și închise ochii, încercând să se conecteze din nou cu flacăra din interior. Simțea cum puterea ei creștea, dar și cum umbrele din jur deveneau mai insistente.

„Nu sunt doar umbre fizice," își spuse ea. „Sunt umbre ale trecutului meu. Ale alegerilor pe care trebuie să le fac."

Vocea figurii aurii îi reveni în minte: „Flacăra poate crea sau poate distruge. Alegerea îți aparține, dar ambele căi vin cu un preț."

Celestia deschise ochii și privi cerul. Știa că nu mai era cale de întoarcere. Consiliul ar fi încercat să o controleze, dar acum era pe cont propriu. Trebuia să înțeleagă nu doar cine era, ci și ce putea deveni.

„Consiliul mă vede ca o amenințare," spuse ea în șoaptă. „Dar eu nu voi fi doar o cheie. Voi fi o forță pe care nimeni nu o va putea controla."

Pe măsură ce se ridică și continuă drumul, Celestia știa că lumea nu va mai fi niciodată la fel. Umbrele Consiliului, ale trecutului și ale viitorului urmau să o încerce la fiecare pas. Dar flacăra din ea ardea mai puternic ca niciodată.

„Aceasta nu e doar povestea mea," spuse ea, mergând hotărâtă. „E începutul unei lumi noi."