Hope of morning

I know you

-Ti-ai facut tema la chimie? Carter si-a ridicat capul de pe banca si a vazut-o pe Amber stand langa el cu un caiet in mana.

-Am avut tema? a raspuns el total dezinteresat.
Carter era un baiat simplu de saptesprezece ani cu capul in nori. Cu cativa ani inainte, era printre cei mai buni din clasa,dar timpul a trecut si a inceput sa ii pese din ce in ce mai putin de notele lui.Cat despre Amber, ei bine Amber era printre cele mai bune prietene ale lui Carter de cand aveau doisprezece ani. Se stiau demult, isi puteau spune orice oricand.

-Pai..aparent nimeni nu are tema. Asta este presupun..Stai! Poate Sara o are! Merg sa o intreb

-Nu am nici eu tema. a spus Sara aparand in spatele lui Amber. Carter, esti ok? Sara era genul de fata putin cam prea atasata de tot, dar era mereu acolo pentru tine cand aveai nevoie. Ea si Amber erau cele mai bune prietene. Unii spuneau ca seamana leit, iar altii ca sunt complet opuse. Cine stie, cert era ca Sara, Amber,Carter si Patrick erau cei mai buni prieteni de ceva vreme.Patrick, Patrick era baiatul care nu se dadea in vant dupa fiecare fata care flirta cu el. Ii placea singuratatea si muzica rock, ca si celorlalti de altfel. In aceasta zi, Patrick statea singur in spatele clasei cu castile in urechi visand la ceva, si probabil la cum ar fi sa se termine orele.

-Da, sunt bine. a raspuns Carter sec. De ce intrebi?
-Normal ca e bine. Sunt eu aici! s-a auzit din dreapta lui Carter. Era Sandra, fata populara, fata dupa care toti baietii tanjeau doar cand trecea pe coridor. Patrick nu e interesant, iar Carter se comporta frumos cu ea doar pentru ca asa era el, dragut cu toata lumea. El si Sandra obisnuiau sa fie prieteni buni, pana sa observe cum e ea defapt. Chiar si dupa asta, nu s-a oprit din a trata-o cu respect.

-Sandra..nu avem chef de fitele tale, ai putea sa pleci, te rog? i-a raspuns Amber cu tupeu.

-Si daca nu vreau..? a raspuns ea pe acelasi ton.
Daca ar fi avut mai mult tupeu, Sara i-ar fii spus doua vorbe, dar nu putea. Sara si Carter erau un cuplu de cativa ani buni, si Sandra stia asta, dar o facea intentionat."Hmm..cred ca a venit timpul sa ii arat exact cine e iubita lui Carter" si-a spus ea in gand. S-a asezat pe acelasi scaun cu el, inghesuindu-l.
-Pentru ca nu are nevoie de tine. i-a spus Sara Sandrei cu un zambet plin de mandrie de sine.Sandra vazand ce face Sara, s-a intors si a plecat la prietenele ei.
-Wow..a spus Carter. Tu..sa faci asta? Wow! ce s-a intamplat totusi?
-Esti al meu si ea nu prea intelege asta. Acum am facut-o sa inteleaga.
-Ok, gata, gata, indragostitilor. i-a intrerupt Amber. Hai totusi sa ne ocupam de ziua lui Patrick. Ce facem? Stiu ca am zis ca plecam din scoala la-- SHHHH!!! a urlat Carter.

-Nu avem voie sa vorbim despre asta aici. Normal ca asa facem, totul e planificat. Mai sunt cateva zile pana atunci, hai sa incercam sa evitam subiectul in public.Clopotelul a sunat anuntand inceperea orei de chimie.
De cand a inceput ora Carter deja voia sa se culce.. pentru el era o pierdere de timp. '' oare cine a inventat chimia.. adica la ce-mi trebuie mie sa stiu despre alcani.. nu am nevoie de asa ceva '' spuse el in gand in timp ce se juca cu un bat in parul lui Amber care statea in banca din fata lui.

- Termina! spuse Amber in soapta ca sa nu fie auzita de catre profesor.
- De ce? e amuzant..zise el chicotind.
- Pentru ca daca ne vede profesorul o sa ne scoata la tabla si nu am chef ca sa iau un 2 din cauza ta imbecilule! '' oops.. cred ca am ridicat putin tonul.. eh.. sigur nu m-a auzit nimeni'' isi zise ea in gand in timp ce se intorcea cu fata la banca ei.. dar defapt toata clasa s-a intors sa vada despre ce este vorba..si desigur ca profesorul tot pe Amber a considerat-o vinovata asa ca s-a ales cu un minunat 2 in catalog fix cu 5 minute inainte sa sune clopotelul.
- Nesuferitule! pleaca de langa mine, sa nu te mai vad in viata mea!
- Hei, Amber linisteste-te. A zis Sara in timp ce incerca sa o ajunga din urma pe coridorul interminabil al liceului.
- Lasa-ma si tu in pace! nu mai vreau sa vorbesc cu nimeni! a urlat Amber in timp ce inchidea usa de la camera ei. S-a aruncat direct in pat cu capul intre perne incepand sa planga fara sa o vada nimeni.
Camera era pentru doua persoane.. ea si Sara iar spre deosebire de camera lui Carter si Patrick ele aveau o camera foarte curata si spatioasa in care putea sa incapa cu lejeritate o masa de biliard.

Dintr-o data cineva batu la usa.. era Sara care incerca sa o convinga pe Amber sa ii deschida usa deoarece era incuiata.

- Ce se intampla? Sara a incuiat iarasi usa? zicea Carter nedumerit.
- Da.. asa se pare. rosti Sara in timp ce tragea de usa in speranta ca o sa se deschida.

Intamplarea face ca, Patrick sa treaca chiar atunci pe coridorul unde se afla camera fetelor.
-Stai ce...? De ce stati amandoi in fata camerei tale, Sara? Vreti sa o faceti? Acuma? Asa repede? a zis Patrick pe un ton sarcastic
-Pff.. au zis amandoi si au rosit.
-Iar a reactionat Amber urat? Am vazut ca a luat 2..Lasati-ma pe mine sa vorbesc cu ea. a spus Patrick pe un ton mai serios de data asta si a batut incet in usa.
-Amber!! Sunt eu, Patrick! Pot sa intru putin?
-Doar tu.. a raspuns Amber cu vocea stinsa din cauza lacrimilor care ii curgeau pe fataPatrick a intrat in camera si Amber i-a cazut in brate plangand inainte sa apuce macar sa inchida usa.I-a povestit tot ce avea pe suflet si Patrick a ascultat-o cu cea mai mare rabdare. In tot acest timp Sara si Carter stateau la usa si asteptau.Sara ii evita privirea, si el observa asta. Intr-un final, Carter a rupt tacerea.
-Oare ce vorbesc acolo? Ar trebui sa tragem cu urechea?Sara a chicotit.
-De ce nu?Si-au lipit amandoi urechea de usa si ascultau ce se vorbeste inauntru.Pentru o secunda privirile lor s-au intersectat, dar dupa Sara s-a uitat in alta parte. Carter stia ca se intampla ceva, putea citii pe fata ei. S-a apropiat subtil de ea si a privit-o direct in ochi, in timp ce ea se uita in continuare in alta parte.
-De ce nu te uiti la mine? a intrebat el in soapta.
-Ma uit la tine...a raspuns ea si l-a privit pentru cateva secunde direct in ochi.Inainte de a spune Carter ceva, usa s-a deschis si i-a impins pe amandoi mai incolo.
-Carter..nu te puteai abtine sa nu tragi cu urechea. De ce nu ati facut voi nebuneilor alteva in timpul asta? a spus Patrick razand.Patrick era el un baiat singuratic si retras cateodata, dar iubea sa-si tachineze prietenii, mai ales pe Carter si pe Sara in legatura cu relatia lor. Unele erau amuzante, unele ii faceau sa se simta stanjeniti. Oricum era, Patrick era unul dintre ei, si prin glumele lui urate isi manifesta afectiunea, sau cel putin asa au dedus ei.Niciunul dintre ei n-a spus nimic, doar s-au uitat unul la altul cu subinteles.
-Mm..pai, ce ziceti? Veniti pe la noi in camera sa ne facem temele si sa studiem ca niste elevi inteligenti ce suntem? a continuat Patrick.Sara a dat din cap aprobator, dar apoi s-a uitat la Amber care era toata rosie din cauza plansului.

-Esti bine acum? a intrebat-o.
-Da, mersi. i-a raspuns cu un zambet sincer.

Saptamana a trecut pe nerasuflate. Mai erau 2 zile pana sa plece pe ascuns noaptea din scoala, de ziua lui Patrick.Patrick si Carter erau in curte impreuna cu Amber si Sara, cand un gainat de porumbel a aterizat pe umarul lui Carter.
-AAAAAAAAA NUUU! a urlat el nervos.
-Hehe Carter, se pare ca tragi la pasarici. a spus Patrick ironic uitandu-se la Sara in tot acest timp.
-Pff...a raspuns Sara. "Glumele lui Patrick.." si-a spus ea in sinea ei.Cat timp Carter s-a dus inauntru sa isi schimbe tricoul, Amber a deschis iar subiectul plecarii.
-Deci, Patrick..ramane cum am stabilit, nu?

-Da, la ora 12 dupa stingere ne vedem pe coridorul principal care desparte camerele fetelor de cele ale baietilor.Toti erau nerabdatori, dar in acelasi timp si stresati. Daca erau prinsi? Nu voiau sa plece de tot, doar sa se distreze putin cu cateva bauturi in padurea care inconjura campusul.Desi le era interzis sa intre in padure, mai ales dupa ora stingerii, voiau sa o faca. Peste tot se auzeau zvonuri cum ca cei care intrau in padure nu se mai intorceau inapoi si cadavrele lor erau gasite spintecate peste cateva zile de la plecare. Oricum ar fi fost, ei nu credeau in povesti de genul.Cea mai mare placere a lui Patrick era sa evadeze. De multe ori iesea afara dupa stingere, cu castile in urechi se intindea pe iarba langa un copac si se gandea, dar niciodata nu a intrat in padure.Spre deosebire de Patrick, Sara era mai fricoasa. In interiorul ei isi dorea puternic sa incalce regulile si sa intre in padure, dar in acelasi timp ii era frica de ce se poate intampla acolo.Lui Amber nu ii pasa asa de tare. Amber voia doar sa se distreze si iesitul la miezul noptii din campus era cea mai buna idee. In timp ce Carter parea cel mai incantat de aceasta aventura, dar in adancul lui isi facea de asemenea griji in legatura cu petrecutul noptii intr-un loc unde ii este interzis sa mearga.Patrick facea rost de bautura, ca intotdeauna, iar fetele aduceau dulciuri si chipsuri ca sa si manance ceva.

Primul capitol a fost scris de catre Unsungwolf si Simina Stefanescu.
Orice sugestie sau like ne ajuta mult pentru creearea urmatoarelor capitole.