Ciudatul. Mintea îi era vraiște și nu înțelegea ce pune la cale Loker, ce vrea să demonstreze cu tot show-ul ăsta pe care l-a pus în scenă astăzi. De asemenea trebuie să recunoască că se descurcă surprinzător de bine să se prefacă. Până acum nu fusese cu ea altfel decât dur și-și manifestase de fiecare dată când se întâlniră, ura față de ea. Ce-l apucase acum, ce dorea? Voia să se joace cu ea, cu siguranță și deși nu voia să recunoască, îi ieșea de minune, căci inima ei continua să bată neîncetat de când plecase și cu cât se gândea mai mult la el cu atât o cuprindeau mai tare emoțiile.
Pana cand dezastrul avea sa se produca, Kayla mai avea la dispozitie cateva ore in care sa se pregateasca sufleteste, pentru aceasta dubla intalnire extenuanta care avea sa se produca. Deschise geamul si inspira adanc aerul rece al amiezii. Pasarelele ciripeau liniste, oamenii misunau pe strazi, totul decurgea dupa cursul normal al lucrurilor. Kayla, pe de alta parte, simtea cum parca moare pe interior tot mai mult cu fiecare secunda ce trece, cum inima i se zvarcoleste incontinuu si incearca din rasputeri sa ignore toate gandurile ce o macina. Incearca sa alunge imaginea lui ce staruie in mintea ei. Era clar! Avea nevoie de o alta cafea tare.
Precum o fantoma, incepu sa paseasca ca o lesinata prin holul apartamentului pana ajunse in bucatarie, unde se decise ca nu are niciun chef sa-si prepare ea singura cafeaua si poate daca ar iesi afara in bataia norilor si a vantului, isi va mai reveni din aceasta stare de letargie. Isi trase o pereche de haine sport pe ea, si cu gluga pe cap, cu mainile indesate in buzunar, pasi in cea mai apropriata cafenea pe care o putu zari. Isi comanda o cafea si un sandwich. Atmosfera era calda, vesela. Nu era foarte aglomerat, dar acei putini oameni care se aflau in incapere, aveau un zambet larg si nu pareau sa poarte nicio grija pe umeri. Doar Kayla era cu o falca in cer si cu una in pamant. Posomorata si mahnita, musca cand din sandwich, cand sorbea din cafea, privind in gol, lipsita de suflu si ganduri. In toata starea ei morbida, nu sesiza cand scaunul din fata ei se trase si un barbat atragator ocupa locul.
O privea cu aceasi fascinatie pe care i-o acordase si cand o vazu prima oara. Voia parca sa-i patrunda in ganduri si sa stie ce o macina in acest moment, de ce este atat de pierduta si disparuta din realitate. Zambetul lui se largi si continua sa o priveasca. Chelnerul ii servise domnului cafeaua, insa Kayla tot nu bagase de seama. Abia cand el se hotara totusi sa spuna ceva, pentru ca prea-si dorea sa-i auda vocea, ii observa prezenta.
- Te bucuri de cafea, ingerule? Glasul lui lin ii ajunse in urechi, iar Kayla isi ridica incruntata privirea din pamant. Revenind cu picioarele pe pamant, observa cat de comod se facu domnul respectiv la masa ei. Avea ceasca de cafea in fata lui, telefonul era asezat meticulos pe masa, iar jacheta lui era asezata pe spatar. Cu coada ochiului privi in jur, cat sa observe cam cat de goala era cafeneaua.
- Alt loc nu ti-ai gasit? Ii arunca intrebarea cu un glas acid.
Domnul incepu sa zambeasca si mai tare, iar Kayla isi incrunta sprancenele la fel de tare. Aruncand o privire mai ampla asupra lui, i se paru ca parca-l mai vazu undeva, dar nu-si putea da in acest moment seama unde.
- Asta-i cel mai bun. Zambetul lui necontenit nu disparu nici macar pentru o fractiune de secunda. Kayla se gandi in acel moment ca poate si daca l-ar lovit cu scaunul, el tot ar fi zambit. Insa un om care zambeste atat de mult, trebuie sa ascunda ceva in spatele acelui gest. A studiat suferintele la cotele ei maxime. Fiecare gest, fiecare grimasa, ascunde intotdeauna ceva. Chiar si o persoana care pare fericita, poate fi de fapt umbrita de intuneric, necazuri si tristeti.
- Ne cunoastem cumva? Indrazni ea sa-l intrebe. S-ar putea lua cu el acum la cearta, dar nu are starea necesara pentru a-i sari in cap.
- Sigur ca da! Veni si raspunsul lui fulgerator. Nu pot sa cred ca nu ma recunosti. Ba chiar am crezut ca ti-am lasat o oarecare impresie si in momentul in care ne vom revedea vei avea cu siguranta sa-ti amintesti de mine.
