Mîinile-n sînge ,cămașa pe jumătate ruptă,mașina distrusă iar lîngă mine o mare de spice de grîu.
-Stop,ce s-a întîmplat? Unde mi-i ceasul? De ce am sînge pe mîini?!
Și în momentul dat mi-am dat seama că sîngele nu era al meu, n-aveam răni . Inima îmi bătea în ritmurile unui motor.În cap - o gigantică gaură neagră a timpului. După vremea de afară pare a fi vreo 6-7 dimineață. Ies din cîmp și dau de o autostradă.Văd două lumini mari în fața mea,ochii încă păienjeniți,mintea încă amețită.După ,un claxon ma trezește ,mă feresc și pe lîngă mine trece un camion uriaș. Încerc să mă iau în mîini,încerc să mă concentrez asupra unui copac de pe drum. După copac observ ceva de genu unui semn rutier. Alerg ca un rob , care numai ce a scăpat din mîinile stăpînului , spre semnul rutier. Încerc să-mi fixez vederea asupra literelor,era un semn de intrare într-o localitate. Îmi focusez privirea și încerc să deslușesc literele. V-A-T- R sau l, nu, e R precis și ultima literă pare a fi A ,deci mai citesc o data , VATRA.
-La naiba cum am ajuns la periferia orașului?
Mă îndrept spre sensul opus al semnului cu gîndul că voi ajunge în Chișinău.
-Dar stai,am și uitat,sunt murdar de sînge. Am ucis pe cineva? e de la un animal? Sau mai rău?! E de la un om?!! Atunci nu trebuie să mă duc în oraș. Dar ce să fac?
Îmi caut telefonul prin buzunar ,nu-l găsesc."Oare am fost jefuit?"
Merg șerpuitor în mijlocul strazii,bine că nu e nici o mașină la ora asta.
Drogurile ți-o trag,mi-au tras-o și mie..
Sau nu! Aud claxoane. Ma uit mai atent și văd mașinile trecînd pe lîngă mine înconjurîndu-mă. Nu mă pot concentra, picioarele nu mă ascultă. Tîmpită băutură,stupidă cocaina mi-au gătit creierul pînă la stadia de pastă. Organismul meu nu mă mai ascultă.
Pas cu pas încerc să merg înainte, pînă nu dau de bordură, Mă împiedic și distanța dintre bostanul meu și asfalt se micșorează catastrofal pînă nu cad ca un pinguin cu ciocul în asfalt. Mă frige capul,durerea mă izbește și lin se răsfrînge asupra întregului cap, sîngele îmi astupă fața inundîndu-mi nările, desigur eu toate aceastea nu le vedeam, m-am stins de la ciocnirea cu asfaltul, dar senzorii mai lucrau,eu mai simțeam și din păcate nu mai puteam face absolut nimic. M-am stins definitiv...
O da ,din nou,senzorii au început a lucra,acum lucrează ai mei preferați,senzorii de viteză, vjjjjjjjjj simt cum mă mișc prin spațiu ,iar vîntu-mi dă prin părți părul. Simt miros de spirt, de latex, la naiba eram într-un spital,mă duceau cu un cărucior orizontal prin holurile spitalului. Îmi introduc acul în venă,lichidul intra-n mine,corpului meu nu-i place acest lichid,el mă frige. Dintr-o dată mi se ivește în fața ochilor , într-un întuneric total, un chip alb,cu părul blond ,pare a fi o doamnă de vreo 20 de ani și pe chipul ei palid izbucneau în flăcări 3 pete de sînge. De piciorul ei văd atîrnat un lanț cu o bilă mare.Apoi mă sting din nou. Văd doar întuneric. Aud doar sunetele ritmice ale aparatului cardiologic,simt că viața mea se va schimba radical de acum.
