-dumnezeule, anya...
vocea îmi suna familiară dar nu puteam să o asociez unui chip.
-nu știu ce se alegea de tine dacă nu îți uitai geanta la mine acasă și nu veneam eu acum să ți-o aduc.
suna din ce în ce mai cunoscută. auzisem vocea asta cu puțin timp înainte. foarte recent. dar era doar atât: un sunet. încă nu și o imagine.
-nu știu dacă mă auzi, dar o să fiu aici când te trezești. mă duc să fac puțină ordine.
acum vocea lui se auzea ca dintr-o peșteră. niște sunete înfundate, groase, joase, care ajunseseră la suprafață prin niște milimetri de deschidere surpați de ape în piatră.
CITEȘTI
înlănțuire
Short Storydevierea de la traseul bine cunoscut poate duce la o mulțime de alte drumuri, mai noi, mai solide, mai sigure. însă noutatea nu este întotdeauna inovație și peisajul te poate fura, amețindu-te cu formele și culorile sale diverse. o scurtă poveste de...
