Golful Semilunei ( Needitata)

21

-Dereck..., esti nebun? Ce a facut?

--...

--iti spun eu: Nimic!! M a ajutat sa ma ridic de jos, unde probabil as fi fost calcata in picioare de multimea de oameni beti si infumurati, la propriu si -

---Lelia taci ! Nu stii , n ai idee de ce e in stare tipul asta.

--ba am vazut de ce e in stare! Tu l ai smucit si l ai izbit de perete, iar el nu a facut nimic .

--Argh...trebuia sa ti dea tie o impresie buna.

--Hai acasa si taci.

Eram nervoasa, normal, Corai a fost bun cu mine iar Dereck sare la gatul lui, probabil a vazut ca a incercat sa ma sarute, dar l am respins...deci in cazul asta ar fi doar gelos. Ma multumesc cu gandul asta, caci mai mult nu vreau sa stiu.

  Max , Jess si Alex au ramas la petrecere, iar eu si Dereck am pornit 'la picior'  spre casa.  Adevarul e ca nici unul dintre noi nu a scos niciun cuvant tot drumul...si inca eram pe jos, asta inseamna mult  timp, cam 30 de minute de tacere. 

   Odata ajunsi eu ma arunc pe banca de langa pod si stau acolo bosumflata. Dereck se opreste usor confuz si nervos intr un drept cu mine.

--De ce te ai oprit?

--Am nevoie de aer.

--Hai in casa.

Stateam pe banca zgribulita de frig , dar stiam ca odata cu intratrea noastra in casa eu voi fi in camera mea iar el se va retrage in camera de oaspeti.

--Iubito...hai in casa, isi da jos jacheta lui si o aseaza peste mine, e frig, tremuri.

Fara sa spun un cuvant ma ridic de pe banca si intram in casa.  Ochii lui ii tradau blandetea de care vroia sa para ca o are, incruntatura de pe fata lui scoteau urmele de gelozie la suprafata.

--Dereck, imi pare rau.

Cateva secunde il vad ca ezita vreun raspuns.

--e in regula am incredere in tine. Te iubesc Ell.

--si eu te iubesc.

In secunda urmatoare ma trage la pieptul lui, inima ii batea puternic,  respiratia ii era sacadata . Ma uit in ochii lui si bag degetele in parul sau saten deschis, buzele mele strivindu se de ale lui intr un sarut pasional, limbile noastre se impleticeau perfect, isi baga mana pe sub tricoul meu mangaindu ma

  E dimineata, Dereck inca doarme  si simt cum obrajii mei iau foc . Ma infasor intr o patura si urc sus in , in dormitorul meu, imi caut cateva haine si le arunc pe pat. Merg in baie si ma decid sa fac un dus rece, corpul meu relaxandu se complet in momentul interactiunii cu apa.

Ma indrept spre dormitorul meu unde ma inmbrac cu hainele pe care le am aruncat mai devreme pe parul meu: o pereche de blugi mai larguti, taiati in anumite locuri si impaturiti la capat, o bluza  gri cu manecile in gaurele, cu textul "Nu ai loc de mine, treci pe langa."   Si ma machiez simplu doar cu rimel si un fard culoarea pielii , parul mi l las dezlegat doar rasucit intr o parte si prins cu o agrafa, apoi ma incalt cu o pereche de botine cu toc ingust lat, NEGRE.

      Cobor jos pe scari si  Dereck inca doarme asa ca ma indrept spre biblioteca. Locul asta e superb, dimensiunea lui fascinandu ma la fel ca multitudinea de carti. Privelistea pe geamul din interior  spre lac e impresionanta.  Imi deschid cartea parintilor mei si incep sa memorez cateva vraji, pana la urma nu par asa de grele. De pronuntat si sunt chiar usor de tinut minte. 

Una dintre vraji vreau sa o spun , pentru a mi testa asa zisele puteri.

   Inchid ochii si recit vraja dupa care imi indrept mana inghetata spre masuta din fata mea , deschid usor ochii si aceasta pluteste, ma concentrez si incerc sa o mentin in aer, dupa care imi las usor mana in jos pentru a cobora masuta. Am reusit.

--Hei Beth , pot sa intru?

--Hei Jess... cum ai intrat?

--Dereck dormea si am intrat singur...cum n a raspuns nimeni.

--e in regula

--ce faceai?

--imi exersam...stii tu..

--A..da..  ai sa te descurci.

-- mmh...vreau sa scap de gheata asta ...care ma cuprinde.

--de ce?

--Pentru ca nu mie bine deloc.

--Cum ai sa faci asta?

--Iubire adevarata...inca nu stiu la ce se eeferea contele.

--O sa afli...ieri la petrecere...erai cu Corai...

--Mda...

--Nu ma sta pe langa el...e periculos...mai ales pentru tine.

--Uff...si tu... 

--Doar incerc sa te protejez...bine? Chiar daca nu mai suntem impreuna...am ramas cei mai buni prieteni asa i ?

--Mereu imi vei ramane cel mai bun prieten.

--acum...sa mancam ceva...apropo...arati super.

Ii zambesc vizibil si las cartea in biblioteca , il imping pe Jess din spate razamandu ma de umerii sai , conducand ul spre bucatarie. Deteck tocmai se trezise se pare, era in bucatarie si tocmai isi incalzea ciorba facuta de mine aseara.

---Neata, Jess, iubito! Si ma saruta scurt pe obraz.

---Neata scumpule.

---Tu cand ai ajuns Jess?

---Mai devreme, doar ca am intrat in biblioteca la Beth.

---bine...mancati?

--sunt lihnit.

---la fel si eu.

Mancam ciorba facuta de mine si se pare ca le place si si mergem in sufragerie . Apuc telefonul si ma gandesc sa i sun pe Ali si Zack, care sunt plecati de ieri sau cam asa ceva...