Destinul care ne uneste

Inceput

        Nu sunt foarte multe de spus despre mine. Mă numesc Izabela și sunt o adolescentă obișnuită care își petrece timpul ca oricare alt adolescent. Am 17 ani si sunt la un liceu destul de bun. Sunt înconjurată de mulți prieteni care imi sunt aproape tot timpul, însă o prietenă specială este mama mea.

       Eram in camera mea puțin tristă si totodată nervoasa din cauza fostului meu iubit, care m-a înșelat. Voiam sa trec repede peste asta, însă oriunde mi-as fi aruncat privirea imi tot veneau imagini cu el.

        Am adormit in scurt timp. Tresar cand aud ca mă striga mama. Voia sa o ajut sa puna tacamurile si sa mancam.

      -Iza, cobori? Izabela!

       Încercam să mă dezmeticesc. Nu voiam sa ii spun mamei ce am pățit. Il stia pe Sergiu, se înțelegeau destul de bine cand venea pe la mine.

       -Izabela nu auzi?
    
       -Acum cobor

       Ajunsă la bucătărie, mama deja punea tacamurile pe masă.

       -Izabela, te simti bine? Ce ti-a luat asa mult timp sa cobori?

        -Adormisem mamă.

        -Hmm, pare ca ești supărată. S-a întâmplat ceva?

         -Nimic important. Să mâncăm până nu se răcește mâncarea.

         -Iza, nu mă păcălești asa ușor. Spune-mi, ce s-a întâmplat?

         Până la urmă i-am spus mamei ca l-am surprins pe Sergiu cu altcineva și că mă doare faptul că el nu a negat legatura cu acea fata. M-a facut sa ma simt prost deoarece fata care era in brațele lui era Oana, colega mea cu, care nu m-am inteles bine niciodată.

         -Stii cum sunt baietii, la cea mai mica tentatie nu se pot abtine. Tu meriti mai mult de atât. Nu lăsa un băiat care nu a știut să te aprecieze sa te supere.

                                       ---------

         A doua zi fiind luni a trebuit sa merg la liceu,desi nu prea doream asta . Nu aveam de gand sa plang intr-una dupa Sergiu.Si oricum mama avea dreptate, merit mai mult.

         La liceu m-am intalnit cu prietenele mele, Carmen si Iulia.

        -Ai aflat ca azi vine un coleg nou?

         -O daa, este ca oricare nou venit vine si apoi Oana o să îi facă curte, ca doar asa e ea.

Aveam romana cand profa l-a prezentat pe  Florin. Incercam sa nu bag in seama nimic din ce spunea profesoara, insa l-am vazut pe el.
Era un băiat frumos, înalt și brunet. Visul oricărei adolescente. Purta o pereche de pantaloni negri, tricou alb și o cămașă in carouri. La prima vedere cred ca toate fetele au fost atrase de el.

După ce l-a prezentat profa', tipul nou s-a așezat în bancă. Deși pare ciudat, banca din fata mea era singura goală în momentul de față.
S-a asezat in banca din fata mea.S-a intors de la banca si a inceput sa vorbeasca cu mine.

        -Buna! Eu sunt Florin.

        -Da știu, tocmai te-a prezentat profa.Eu sunt Izabela,dar poti sa-mi spui Izaa.

        -Ok..imi pare bine

       -Și mie.

Avea niste ochi superbi.Erau de o culoare caprui spre negrii ce straluceau cand ma priveau.

In pauza s-a asezat langa mine.A inceput sa-mi spuna despre Oana,care s-a dat la el. Logic, asa face cu toti.

        -Hey Alex!

        -Buna Izaa.

        -El este Florin,colegul cel nou.

        -Salut!

         -Salut!

A sunat de intrare.Aveam istoria.Se parea ca Florin este foarte bun la istorie.

         -Izabela ,imi poti spune tu intre ce ani a domnit Stefan cel Mare?

Oh nu asta este vocea profesoarei de istorie! Gandul meu era cu totul in alta parte.

        -Aaa...ma scuzati imi puteti repeta intrebarea?

Eram foarte aeriana si desigur numai cu gandul la istorie nu eram eu in momentul acela. Afara era frumos,soarele era pe cer stralucea...

Mi-a repetat intrebarea, dar tot nu stiam raspunsul. Am auzit o soapta din fata mea, era Florin.

Dupa ore m-a invitat sa bem un suc impreuna,dar nu am acceptat pentru ca nu il cunosteam, era prima zi in care il vedeam,era totusi un necunoscut. I-am zis ca putem merge altadata,si ca oricum avem multe lectii pentru urmatoarea zi.