Cu capul în nori si privirea spre stele
Pe covorul din pene de îngeri,
Mă aventurez în a mea visare
Lăsând totul în uitare...
Pe bolta cerească alunec ușor,
Mă urc și m-agăț de lună.
Dar veșnic cuprinsă de al meu dor,
Cad pe pământ cu soarta-mi în mână.
Ating cerul și fur o stea,
Modelez luna după chipul tău.
Dar cerul e destul pentru a uita
Ce m-a facut să duc dorul tău?
Așa, cu melancolie mă gândesc, în luncă,
Pierdută în singurătate...
Cu capul in nori sub rază de lună
La dragostea mea cea mare...
