"Şi poate că ar fi trebuit să lupt pînă la urmă, dar am obosit Harry.." vocea lui şoptită tremură.
"Nu tu nu îmi poţi face asta acum Marcy! M-ai ţii minte? Tu şi eu pe acelaşi drum, tu şi eu aceeaşi respiraţie."
"Atunci prinde-mi respiraţia.." fu ul...
A fost odată ca niciodată un băiat frumos pe nume Marcel, el avea un frate geamăn Harry. Ei învăţau la diferite şcoli şi toţi erau fericiţi. Marcel lucra la brutăria de lîngă casă, şi era mulţumit de jobul său. În timpul său liber, mergea cu prietenii săi în parc sau cîteodată veneau la ei acasă şi vizionau filme. La şcoală totul mergea perfect, avea notele bune, prietenii săi îl încurajau mereu, iar iubita lui - Alexandra, mereu îi era alături indiferent de orice s-ar întîmpla.
Greşit.
Totul era pe dos, sau aşa era doar pentru Marcel.
Marcel lucra la brutărie din greu, pentru că nu mai voia să stea pe spatele mamei sale, sau al tatălui său vitreg. Venea obosit acasă şi nici nu avea timp să mai ia cina cu familia sa. În timpul său liber, citea sau ieşea la o plimbare în pădurea din apropiere. Nu avea mulţi prieteni, în general, îl avea doar pe Harry şi Niall. La şcoală lucrurile nu mergeau mai bine. Nu era băiatul popular, mai degrabă tocilarul şcolii care era torturat zilnic.
Dacă mai rău de atît nu se putea, Marcel o plăcea pe Alexandra- iubita lui Louis, tipul "cool" şi popular. Ştia că nu avea nici o şansă cu ea, dar prefera să o admire pe ascuns.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Alexandra era frumoasă, avea părul lung şi ondulat- dar de curînd şi-l tăiase, acum ajungînd la baza gîtului. Dar tot rămînea frumoasă. Ochii ei căprui erau ademenitori - avea acel licărit de fiecare dată cînd te privea în ochi. Doar cu o simplă privire îţi putea provoca fluturi în stomac şi senzaţii pe care Marcel nu le putea defini.
Buzele ei erau mereu rozalii. Nu iubea să se dea cu ruj sau balsam pentru buze - o dezgustau. Alexandra mereu zîmbea, indiferent de ambianţă sau anturajul în care se află. Marcel îi adora zîmbetul. O adora în totalitate. Corpul ei era micuţ, era slabă- mult prea slabă din perspectiva lui Marcel, dar era perfectă.
Modul în care se mişca, îl înnebunea pe Marcel. Nu, nu era un mod senzual sau un mod prin care îţi spune că e fată liberă diseară - era un mod tandru şi plăcut. Se mişca graţios, chiar dacă nu încerca să o facă. Cîteodată Alexandra purta ochelari, ceea ce îi evidenţia maxilarul şi obraşii ei rozalii.
Lăsînd partea fizică la o parte, Marcel îţi putea spune o mulţime de motive pentru care o place pe Alexandra. O adora pentru faptul că e modestă, nu era îngîmfată, era cumpătată în purtare şi pretenţii. Ea manifestă o atitudine rezervată față de propriile merite şi îşi depunea toatăiubirea în prietenii săi. Probabil de asta Louis o plăcea atît de mult.
În general cine nu ar plăceao, chiar şi unele fete din şcoală au admis că ar ieşi cu ea.
Cîteodată Marcel o prvea prea mult pe ea, şi nu o scana pentru corpul ei, ci pentru ochii ei. Se mai întîmpla să fie prins de Alexandra- îi zîmbea călduros, şi îi făcea uşor din mînă. Marcel în schimb nu acţiona, doar îşi lăsă privirea în jos şi se juca cu legumele din bolul său.
Rareori îl vedeai pe Marcel zîmbind. Îar dacă îl prindeai că zîmbeşte, avea să-i descoperi o dantură perfectă şi două gropiţi adînci de la care nu puteai să rezişti să nu îţi bagi vîrful degetelor în ele. Nu, Marcel nu era o persoană depresivă sau cu gînduri sadice. Îi plăcea viaţa, chiar dacă nu prea o putea savura din plin se mulţumea cu ceea ce are şi de ceea ce i se oferă.
Dacă aveai marea oportunitate ca Marcel să se deschidă în faţa ta, te puteai numi norocos, pentru că el era o persoană închisă, şi nu îi puteai cîştiga încrederea atît de uşor - chiar să şi cîştigi un milion de dolari la loto era mult mai uşor. Dar aşa era el, o persoană misterioasă, cum zicea Niall.
Niall îl considera pe Marcel cel mai minunat şi talentat om din întreg universul. Era amuzant, putea să te facă să zîmbeşti chiar printr-o simplă mimică. Marcel putea să cînte la pian, chitară, tobe, chiar şi cu propria sa voce - era minunat şi angelic, păcat că Marcel mereu nega asta. El deasemenea putea găti orice mîncare, chiar dacă era vegetarian, îi plăcea să gătească. Deobicei îşi pregătea toate ingredientele, apoi îşi luă un scaun lîngă el, pentru a-şi pune piciorul şi a se sprijini pe el. Era ciudat să-l vezi aşa, dar mîncarea era gustoasă şi puteai simţi dragostea depusă de Marcel.
Niall l-ar cere în căsătorie pe Marcel, pentru că sincer să fie, el era soţul perfect: putea găti, putea face curat, nu era îngîmfat, mereu te putea face să rîzi, era lîngă tine cînd erai trist, dar cel mai important Marcel iubea cu adevărat - dar nu putea, lui Marcel nu îi plăceau băieţii, lui îi plăcea de Alexandra. Dar el ia promis că în viaţa următoare se va căsători cu el, indiferent de cine sau cum va arăta el.
Dar niciunul nu ştia că viaţa următoare al lui Marcel va veni atît de curînd.
______________________
N.A
Capitol needitat.
Aici capitol nou.
Sper să vă placă, şi nu uitaţi că aştept păreri din partea voastră.
Personajul menţionat mai sus * Alexandra* este de fapt my soulmate. ( The Oops! to my Hi!)
