Adoptată de One Direction

Capitolul 21

M-am așezat din nou pe canapea. Băieţii au făcut același lucru, iar apoi eu am întrebat:

- Bun... Acum că Simon a plecat, ce era de râs atunci când ne prezentam? Spun și ridic o sprânceană.

- Mai nimic,... Cu excepţia formalităţilor tale așa cu "Domnule Cowell", a chicotit Louis.

- Aha... Păi scuze că am încercat să fiu politicoasă! Zic și-mi dau ochii peste cap.

- Să lăsăm. A trecut, spune Harry. Am totuși o idee, continuă el.

- Aoleu...

- Ce ar fi să ne cânţi ceva? Continuă el. Adică acum că Simon a plecat mă gândeam...

- Nu cred c-ar fi o idee bună, zic timidă.

- De ce nu? Eu chiar aș vrea să te aud cântând, spune Zayn.

- Nu cred c-ar fi o idee bună pentru că nu știu deloc să cânt. Parcă aș fi o raţă pe moarte, zic evitând contactul vizual.

- Te rugăăăm!! S-au milogit ei.

- Nu. Acum terminaţi cu ideea asta.

Cu toţii, în afara mea, a lui Harry și a lui Lou, au mers sus. Am stat ce am stat uitându-ne unii la alţii.

- Cântă sau te gâdil! Zice Louis dintr-o dată.

- Poftim? Mă ameninţi? Spun ridicând o sprânceană.

- Dap, chiar așa, zice zâmbind.

- Ei bine, răspunsul este tot nu. Nu am să cânt și cu asta basta, spun vrând să mă ridic.

Atunci încheietura îmi este prinsă de către Harry și sunt trasă înapoi pe canapea, în timp ce Lou se apropie de mine.

*DUPĂ 2 MIN.*

- Acum vrei să ne cânţi? Întreabă Louis care stătea la propriu peste mine.

- Nu! Răspund eu printre râsete.

Probabil prima oară în ultimii 10 ani în care am râs sau zâmbit...

- Atunci... MAI MULT GÂDILAT!! Urlă și începe să mă gâdile în zona gâtului.

- Oprește-te!! Nu mai pot respira! Spun, iar el se oprește din gâdilat.

- Scuze..., murmură și se dă jos de pe mine.

Mă ridic de pe spate și încep să-mi trag sufletul.

- Dar nemilos mai ești, spun după câteva momente.

- Și încă n-ai văzut nimic, zice și chicotește.