Dimineata ma trezesc obosita .Nu am putut sa dorm prea mult din cauza celor intamplate cu Andrew . Am avut un somn zbuciumat . Daca chiar imi pretuiam prietenul , trebuia sa-l ajut . Dar cum ?Spunandu-le alor mei ? Poate nu ma vor crede . Trecusera deja 3 zile de la disparitia lui . Zilele au trecut asa de incet . La ore nu am fost prea atenta , iar acasa am stat toata ziua in camera mea . De la plecarea Lindai , simtisem in sfarsit ca imi gasisem din nou un prieten , dar intamplarea a fost ca destinul sa mi-l ia si pe acesta . Destinul era de vina , el mi l-a rapit ! Oare il voi mai vedea vreodata ? Simteam nevoia de a sta langa el , de a vorbi . Parca tanjeam dupa el , dupa prezenta lui . De la rapirea lui , ma simteam atat de singura , parca izolata de ceilalti . De atunci nu am mai zambit , nu am mai ras . Imi este dor sa ma cert cu el ....
Seara , in jurul orei 8 , cineva a batut la usa . Ma duc la usa si cand o deschid , am surpriza de al vedea ..
pe Andrew ! Abea se tinea pe picioare . Era plin de vanatai , de sange , parca ar fi fost batut rau de tot . Cand l-am vazut , am fost asa de fericita incat am inceput a plange . Auzindu-mi plansetele , parintii mei vin spre mine . Cand l-au vazut pe Andrew zacand la usa casei , l-au luat si l-au dus in casa . Incercand sa imi pastrez si ultima farama de calm , incerc sa o ajut pe maica-mea in timp ce aducea un lighean cu apa calduta . Ii desfac camasa si vad o uriasa rana pe pieptul lui , de parca ar fi fost injunghiat . Incep sa ii dezinfectez ranile mai mici si incep sa il pansez in unele locuri , in timp ce mama incerca sa-i coasa imensa taietura . Vazand ca ei ii tremurau mainile , incep eu sa fa cea ce ea nu a putut face . Fiind prima data cand faceam asta , aveam si eu emotii , dar tineam sa salvez viata prietenului meu . Dupa ce termin de cusut imensa rana , il bandajez cu grija . Dupa ce i-am ingrijit cat de cat ranile , il ducem in camera parintilor mei , unde il lasam sa se odihneasca . Odata ce am iesit din dormitor , cand ajungem cu totii in living , parintii ma i-au la intrebari . Le explic ce am vazut cu 3 seri in urma . Odata ce am terminat de relatat intamplarile , acestia deja incepeau sa imi arunce priviri mustratoare , numai ca , s-a auzit un zgomot puternic de la etaj .In capatul scarilor era Andrew care abea se tinea pe picioarele sale .Ingrijorati, ne indreptam spre scari , ca sa-l ajutam pe Andrew.Acesta lesina din nou , dar de data aceasta si-a revenit mult mai repede.Il aducem in living si l-am intins pe canapea. Imediat dupa asta , acesta si-a revenit din nou. Parca intelegand uimirea de pe fetele noastre , a raspuns la intrebarile pe care aveam de gand sa i le adresam .
- Stiu la ce va ganditi , a spus acesta cu un glas sufocat .Am de gand sa va marturisesc tot ce s-a petrecut timp de 12 ani , incepand de la data de 9 noiembrie.
-9 noiembrie .............., nu cumva aceasta data este ............ se intrebau parintii mei , in timp ce se uitau unul la altul .
-Daca doriti , ma puteti lasa pe mine sa continui........a spus Andrew cu o voce din ce in ce mai slabita .
-Imi spune si mie cineva ce se petrece aici ?????? am intrebat eu uitandu-ma ciudat cand la Andrew , cand la parintii mei .
-Atunci ....
