Cu o întârziere de o săptămână, vreau să îmi cer mii de scuze. Am fost plecată şi nu am putut să postez. O să fie mai multă acţiune în partea asta. Sper să vă placă !
Mă privea cu ochi reci, de sticlă, ca şi cum urma să îmi bage un cuţit în inimă şi sa ma lase fără răsuflare.sclipeau ca două smaralde în lumina chioară a camerei sobre însă din culoarea smaraldului se transformase într-un negru închis, datorită nervilor ce îi provocasem.
-Să înţeleg că nu sunteţi poliţişti, aşa-i? Le-am spus eu.
-Bieber, noi suntem poliţişti, doar că vrem să facem bani şi din alte părţi, nu doar dintr-un salariu mizerabil din care nu ne putem întreţine nici măcar pe noi înşine, avem familii, avem nevoie de bani, spuse cel mai mare privind încă odată pe fereastra jegoasă, prin care nu reuşeai să destinzi aproape nimic, ci doar ceea ce vedeai prin praful gros.
A trecut mâna peste geamul rece şi a privit atent, o maşină se apropia, iar în ea se afla cel mai probabil Kane.
Am auzit cum portierele au fost trântite.. nu era singur, nu în acea seară.
Podeaua din lemn scârţâia, se apropiau din ce în ce mai mult, şi în sfârşit... apăruseră în faţa mea.
-Ăsta-i cadoul tău de bun-venit, scumpete! Zise Kane trăgând pe cineva din spatele său.
Era...Miranda.
(Miranda’s P.O.V)
Am scos pistolul din pantaloni şi l-am îndreptat spre el, lăsând o lacrimă să se prelingă pe obraz.
Simţeam cum totul se rupea în mine, cum fiecare muşchi din mine încerca să mă oprească, să mă facă să împiedic cea mai mare greşeală din viaţa mea. Inima îmi bătea în ritm alert, iar pistolul îmi tremura în mână din ce în ce mai tare.
Nu puteam să o fac, îl iubeam prea mult, iar ceea ce făceam era deja prea mult.
,,Nu o face, nu trebuie să o faci. Îl iubeşti.. dacă îl distrugi pe el, te vei distruge şi pe tine însăţi. Dacă el moare, tu o să mori odată cu el, cu toate că vei fii prezentă, vei fii moartă pe dinăuntru.’’
Mi-am dus mâna la ochi pentru a-mi şterge lacrimile, şi i-am privit faţa vânătă şi ochii înlăcrimaţi, îl puteam auzi cum mă imploră să nu o fac, să nu distrug tot ceea ce constriusem împreună.
-M..Miranda... te iubesc, orice ai face, spuse el printre lacrimi, chiar dacă asta e ultima dată când te văd, te iubesc..
Am şters lacrimile ce se prelingeau încet, încet pe obrajii mei fierbinţi. Rimelul ce îl aplicasem în urmă cu doar treizeci de minute se întinsese şi îmi făcuse ochii să pară două perle albastre înfăşurate în satin negru.
-Fă-o! şopti Selena din spatele meu, nu trebuie să eziţi, aminteşte-ţi ce ţi-a făcut.
Într-o fracţiune de secundă, l-am împuşcat pe poliţistul din dreapta mea, şi l-am dezlegat pe Justin.
-Lasă-l să trăiască, i-am zis eu lui Kane, o să îl doară mai mult să nu mă aibă. Moartea e o pedeapsă prea uşoară.
-Aici ai dreptate, spuse el satisfăcut, sunt mândru de tine.
-Desfaceţi-l, o să îl duc eu până în oraş, iar de acolo, poate să se ducă unde vrea, le-am spus eu celor doi.
-Dar... spuse Selena.
-Îl ducem noi, scumpo, nu te deranja, spuse Kane.
-Insist.
-Bine, zise el cu o jumătate de gură.
L-am ridicat pe Justin de pe scaun, şi l-am dus până la maşină, puţin mai greu având în vedere că era rănit, şi abia putea merge.
M-am urcat în maşină şi am început să conduc către apartamentul meu. În mai puţin de zece minute eram acolo.
L-am dus cu greu în apartament, însă într-un final am reuşit.
L-am aşezat pe pat, iar eu am mers să caut dezinfectant, vată,pansamente şi calmante pentru durere.
Am scos din dulap tot ceea ce aveam nevoie şi m-am apropiat de el. Doarmea.
I-am luat mâna într-a mea, şi l-am trezit, chiar dacă îmi era dor de el, chiar dacă voiam să îl sărut atunci şi acolo, nu am făcut-o, nu după ce mi-a făcut.
-Ridică-te, am şuierat eu printre dinţi.
M-a privit preţ de câteva secunde cu ochii lui migdalaţi, iar apoi mi-a ascultat dorinţa, sprijinindu-şi mâinile în aşternutul alb şi împingând în pat încercând să se ridice. Durerile nu îl lăsau să se mişte normal, însă privirea lui a fost mereu aţintită asupra mea.
L-am ajutat să meargă până la duş, şi l-am ajutat să se dezbrace de pantaloni şi tricou, iar pe parcurs, nu am scos nicio vorbă. Am închis uşa băii, şi l-am lăsat să se spele, cu toate că rănile îl usturau, era murdar.
Când a ieşit din duş, i-am şters fiecare rană în parte cu cea mai mare atenţie, l-am pansat şi i-am înmânat două calmante şi un pahar cu apă.
Părul lui era uşor dezordonat, iar hainele sale erau murdare, aşa că am scos singurele lucruri care îmi aminteau de el-un tricou gri şi o pereche de pantaloni negri cu tur, pe care i-a uitat la mine pe vremea când eram împreună.
Mi-a zâmbit, şi s-a întors tiptil-tiptil în baie, unde s-a îmbrăcat.
În câteva minute a revenit, la fel de încet. S-a aşezat pe pat, şi a spus:
-D.. de ce nu m-ai omorât? Spuse el cu o oarecare teamă în voce.
-Nu am putut.. i-am replicat eu.
-De ce?
-Pentru că... te iubesc, i-am zis eu încercând să nu plâng.
-Şi eu, zise el zâmbindu-mi şi apucându-mi faţa în mâini.
M-am retras şi m-am întors cu spatele la el.
-De ce ai făcut-o? l-am întrebat eu scârbită.
-E...complicat, zise el ezitând.
-Ce dracu’ e complicat?! Că i-ai tras-o ăleia? i-am strigat eu revoltată.
-Înţelege... dacă eu nu o făceam, tu puteai fii violată, sau în cel mai rău caz... moartă.
-Ce tot spui acolo? Baliverne!
-Kane m-a ameninţat că o să te omoare dacă nu mă culc cu Selena, zise el ruşinat.
-Şi de ce ar face asta?!
-Nu ştiu.. ţii minte în noaptea în care am fost împreună în club şi...
-Da, l-am întrerupt eu.
L-am privit pentru câteva secunde şi tindeam să cred că spune adevărul.
-Kane m-a luat să vorbim. M-a amenintat că o să te omoare, şi că o să afli despre trecutul meu.
-Ce anume? Ce să aflu despre trecutul tău? L-am întrebat nedumerită.
-...am făcut parte din organizaţia sa, am omorât oameni, iar tatăl meu.. păi, el a fost partenerul lui Kane, iar eu şi tata am luat o sumă de bani importantă, ne-am retras şi l-am dat pe Kane pe mâna poliţiei.
-Despre asta... eu fac parte din organizaţie, i-am zis eu muşcându-mi buza inferioară.
M-a privit nedumerit şi mi-a spus:
-Când am fost ultima oară la biroul său, mi-a spus că te are exact unde vrea.. asta a vrut... a vrut să intri în asociaţie! exclamă el îngrijorat.
-Deci.. chiar nu minţi.
-Nu aş face-o niciodată.. te iubesc.
M-am aşezat lângă el şi mi-am pus capul pe umărul său. Îmi fusese atât de dor... simţeam că am toată lumea în mâini, însă puteam să o pierd într-o secundă... puteam să pierd tot.. puteam să-l pierd pe el, singura persoană care reuşea să mă facă fericită. Iubeam să îl simt lângă mine, să îi simt parfumul,atingerea, căldura, să îl simt lângă mine. Mă simţeam în siguranţă, nu era ca în nopţile reci în care nu reuşeam să închid ochii, pentru că îmi era frică... îmi era frică că i s-ar putea întâmpla ceva, iar eu nu eram lângă el.
Mi-am ridicat capul şi l-am privit. Mi-a zâmbit şi m-a sărutat pe frunte.
-Te iubesc atât de mult. Nu vreau să te mai pierd... niciodată. Tu eşti singurul care mă face să simt că am lumea la picioare, şi că orice aş face, tu mă vei proteja, i-am zis eu lăsând o lacrimă să se prelingă pe obraz.0
-Şi eu te iubesc, şi nici nu ştii cât de dor mi-a fost de tine, cât de tare am regretat tot ceea ce am făcut.
Şi-a pus capul pe pernă, iar eu m-am aşezat pe pieptul său, reuşind să îi aud bătăile inimii. Era superb, simţeam că sunt eliberată... însă eu încă voiam răzbunare, de data asta, pe Kane.
M-am ridicat şi mi-am împreunat buzele cu ale sale, apoi l-am strâns tare la piept, adormind lângă el.
(Selena’s P.O.V)
Am înghiţit sec, iar mirosul de morfină mi-a invadat imediat nările băgându-mă într-un somn adânc.
***
-Lasă-mă ! Te rog, lasă-mă.
M-a lipit de peretele rece, a împins pentru ultima oară, m-a întors cu faţa, iar apoi şi-a băgat limba în gura mea.
-Unde e fratele meu, scumpo? Zise el încheiându-şi cureaua.
