Let me know you.(Justin Bieber-FF)

Chapter 17 - ''Even if it's the last time I see you, I love u!''

Cu o întârziere de o săptămână, vreau să îmi cer mii de scuze. Am fost plecată şi nu am putut să postez. O să fie mai multă acţiune în partea asta. Sper să vă placă ! 

Mă privea cu ochi reci, de sticlă, ca şi cum urma să îmi bage un cuţit în inimă şi sa ma lase fără răsuflare.sclipeau ca două smaralde în lumina chioară a camerei sobre însă din culoarea smaraldului se transformase într-un negru închis, datorită nervilor ce îi provocasem.

-Să înţeleg că nu sunteţi poliţişti, aşa-i? Le-am spus eu.

-Bieber, noi suntem poliţişti, doar că vrem să facem bani şi din alte părţi, nu doar dintr-un salariu mizerabil din care nu ne putem întreţine nici măcar pe noi înşine, avem familii, avem nevoie de bani, spuse cel mai mare privind încă odată pe fereastra jegoasă, prin care nu reuşeai să destinzi aproape nimic, ci doar ceea ce vedeai prin praful gros.

A trecut mâna peste geamul rece şi a privit atent, o maşină se apropia, iar în ea se afla cel mai probabil Kane.

Am auzit cum portierele au fost trântite.. nu era singur, nu în acea seară.

Podeaua din lemn scârţâia, se apropiau din ce în ce mai mult, şi în sfârşit... apăruseră în faţa mea.

-Ăsta-i cadoul tău de bun-venit, scumpete! Zise Kane trăgând pe cineva din spatele său.

Era...Miranda.

(Miranda’s P.O.V)

Am scos pistolul din pantaloni şi l-am îndreptat spre el, lăsând o lacrimă să se prelingă pe obraz.

          Simţeam cum totul se rupea în mine, cum fiecare muşchi din mine încerca să mă oprească, să mă facă să împiedic cea mai mare greşeală din viaţa mea. Inima îmi bătea în ritm alert, iar pistolul îmi tremura în mână din ce în ce mai tare.

Nu puteam să o fac, îl iubeam prea mult, iar ceea ce făceam era deja prea mult.

,,Nu o face, nu trebuie să o faci. Îl iubeşti.. dacă îl distrugi pe el, te vei distruge şi pe tine însăţi. Dacă el moare, tu o să mori odată cu el, cu toate că vei fii prezentă, vei fii moartă pe dinăuntru.’’

Mi-am dus mâna la ochi pentru a-mi şterge lacrimile, şi i-am privit faţa vânătă şi ochii înlăcrimaţi, îl puteam auzi cum mă imploră să nu o fac, să nu distrug tot ceea ce constriusem împreună.

-M..Miranda... te iubesc, orice ai face, spuse el printre lacrimi, chiar dacă asta e ultima dată când te văd, te iubesc..

Am şters lacrimile ce se prelingeau încet, încet pe obrajii mei fierbinţi. Rimelul ce îl aplicasem în urmă cu doar treizeci de minute se întinsese şi îmi făcuse ochii să pară două perle albastre înfăşurate în satin negru.

-Fă-o! şopti Selena din spatele meu, nu trebuie să eziţi, aminteşte-ţi ce ţi-a făcut.

Într-o fracţiune de secundă, l-am împuşcat pe poliţistul din dreapta mea, şi l-am dezlegat pe Justin.

-Lasă-l să trăiască, i-am zis eu lui Kane, o să îl doară mai mult să nu mă aibă. Moartea e o pedeapsă prea uşoară.

-Aici ai dreptate, spuse el satisfăcut, sunt mândru de tine.

-Desfaceţi-l, o să îl duc eu până în oraş, iar de acolo, poate să se ducă unde vrea, le-am spus eu celor doi.

-Dar... spuse Selena.

-Îl ducem noi, scumpo, nu te deranja, spuse Kane.

-Insist.

-Bine, zise el cu o jumătate de gură.