Viața la țară

15

    Aproape trântesc paharul de cafea pe masa veche din plastic. Să-mi bag, m-am fript! Vorba lu' tata număru' doi, că de ars m-am ars eu de mult. Mă trântesc pe scaun și încep să mestec în lichidul maroniu cu bățul de plastic. În mod ciudat astăzi m-am trezit mult mai devreme decât de obicei. Poate e de vină și faptul că nu am mai stat iar până la două-trei noaptea.
Mă așez mai bine pe scaun și mă uit la ceas. Sper ca Mădă să nu întârzie sau măcar să nu vină nici un prost. Totuși, e destul de devreme, slabe șanse ca vreunu' să își arate fizicul pe aici, dar nu știi niciodată. Suflu cu putere în cafeaua slabă de la aparat și iau o gură din ea. Las paharul pe masă și verific iar telefonul. Stă la nici cinci minute de magazin, dar până ajunge ea trece o oră. Păi stai că până se aranjează, nu că ar avea ce bunăciune să dea pe spate în satul ăsta plin de proști și urâți, apoi până ajunge că abia merge. Trebuia să vin eu mai devreme decât am vorbit.
     -Ooo, ce faci Alina? Îți bei cafeluța fără mine?
Îmi ridic privirea din asfalt și mai bine nu o făceam. Înalt, slab, freză demodată de acum douăzeci de ani, mustață tipică puștilor de cinșpe ani, prostie cât cuprinde și cel mai vizibil, un nas cât Zidul Chinezesc. La el chiar se potrivește vorba aia "înalt ca bradu' și prost ca gardu". Oo frate, chiar trebuia să își ia blugi mulați ca să își arate mai bine scobitoarele?
     -Când o să vreau să fiu contaminată cu prostie acută o să te anunț, până atunci fă pași pe covoraș.
     -Da' aici nu e nici un covor, spune nedumerit.
Îmi dau ochii peste cap și oftez exasperată. Tot ce am cerut a fost să nu dau de nici un prost, măcar până îmi termin apa asta chioară numită cafea. Chiar m-am abținut și nu am înjurat deloc azi, un record pentru mine, și ce primesc în schimb? Cel mai prost dintre proști.
     -E o expresie Bogdane, adică marș acasă dacă nu vrei să-ți dau una și să-ți îndrept bârna aia pe care o ai pe față.
     -De ce vorbești așa urât?
     -Pentru că am tupeu și mă ține. Pe tine de ce te-a fătat mă-ta așa prost?
    Deschide gura să zică ceva, probabil să mă înjure, dar e întrerupt chiar la timp. Un alt prost, normal că doar e satul plin de ei.
     -Primaree, ia vino mă până la mine.
    Se întoarce și pleacă fără nici o grabă. Pe partea cealaltă a șoselii stă Ion Potlogea. Pare că are ceva în mână, dar nu îmi dau seama ce, nu bat până acolo.
     -Aoleu, la cine te uiți așa interesată?
Îmi dezlipesc pentru câteva secunde privirea de pe cei doi proști pentru a o vedea pe Mădă, pentru că e atât de frumoasă că nu reziști să nu te uiți la ea. Mă abțin să nu râd și îi arăt cu mâna cei doi proști care par să se certe. Atât îmi trebuie, să îi zic chestia asta, gândită la mișto că după începe să vorbească modestia din ea.
     -Ce are Potlogea în mână? întreb încruntându-mă.
     -Un telefon cred, nu îmi dau seama.
    Știu că e ceva normal în satul ăsta să vinzi și să cumperi telefoane la mâna a paișpea, dar par că se ceartă cam tare. Ce rău îmi pare că nu pot auzi ce vorbesc. Mai iau o gură de cafea încă uitându-mă la ei. Ion se apropie de Primaru' și începe să îl caute cu forța prin buzunare. Ce dracu? Îi arunc o privire brunetei care se pare că îi privește cu mai mult interes decât mine. Aproape am uitat că îi plac foarte mult bătăile, mai ales cele dintre proști. Alea sunt cele mai tari. Îmi îndrept atenția înapoi spre cei doi bufoni chiar în momentul în care Bogdan îi aruncă telefonul lui Ion și începe să fugă. Și normal că doar nu îl poate lăsa să scape, Potlogea începe și el să fugă.
     -Ook, asta a fost ciudat, nu crezi?
     -De fapt, chiar știu ce au ăștia de împărțit. M-am întâlnit cu fra-su lu' Ion care mi-a povestit tot, băiatu' ăla ar fi în stare să îmi zică ce fac alde mă-sa noaptea.
     -Îîîh, nu ai vrea să auzi asta.
     -Oribil, oricum cică Primaru' i-a vândut lu' Ion un Samsung S5 parcă. Zice că arăta bine, părea nou și i-a dat destul de mult pe el, nu a vrut să îmi zică cât. Ideea e că atunci când a ajuns acasă și-a dat seama că e doar o copie proastă pe care nu poți face absolut nimic. Nici de radio nu e bun.
    Încep să râd amuzată de prostia celor doi. Știam că sunt idioți, dar chiar așa? Mă opresc din râs și beau din câteva înghițituri cafeaua rece. Îmi vine iar să râd, ceva normal pentru mine, dar mă abțin. Când încep râd întruna ca proasta.
     -Și de ce m-ai chemat? întreb ridicându-mă de pe scaun.
    Ocolesc masa și merg cu pași mari spre singurul coș de gunoi din zonă. Arunc paharul gol și mă întorc la scaunul meu încă râzând.
     -Aș cam avea nevoie să mă ajuți cu ceva
     -Cu ce? întreb așezându-mă pe scaun.
     -Am o întâlnire mâine seară și nu pot să îi zic lu' mamaia. Crezi că poți să zici că dorm la tine?
     -Mă pentru mine nu e problemă, dar ar trebui să te vadă mamaia că vi că altfel poate nu crede.
     -Bine, atunci vin devreme, stau cât să mă vadă ai tăi după care plec. Lasă că îi zic eu la fraier să vină după mine, păi ce pula mea.
    Scot telefonul din buzunar și îl trântesc pe masă. Oftez plictisită și încep să privesc drumul. Îmi întind corpul amorțit chiar în momentul în care un porc trece în viteză prin fața noastră.
     -Ăla nu e vieru' lu' Șambelanu? întreb uitându-mă la Mădă care deja se sparge de râs.
    Îmi întorc privirea și îl văd pe stăpânu' porcului alergând în urma lui cu un băț în mână. După funia aia din mână sigur porcu' a zis că nu i-ar strica o vacanță și lui.
     -Stai, bre, că îţi vine şi mata rându', nu mai fugi aşa după el! strigă încă râzând Mădă.
     -Poate se întoarce și te bate cu bățu' ăla.
     -Mă pupă în pizdă. Acum e prea ocupat cu Marcel.
     -Cu cine? întreb râzând.
     -Cu Marcel, ce nu știai că așa îl cheamă pe porc?
    Dau din cap în semn de nu începând să râd mai tare. Credeam că doar tataia îi pune porcului un nume. Bine, unul oficial că după îi zice oricum numai pe numele ăla nu.
     -Totuși eu cred că săracu' porc s-a săturat de atâta futut și de aia a fugit. Băi și când te gândești că unii din satul ăsta încă mai sunt virgini.
    Începem amândouă să râdem. Normal, vorbim de virginelul nostru preferat, cel mai prost dintre proști. Stai că nu e așa, cel mai prost din sat e Bogdan Primaru', ăla da, chiar îi întrece pe toți. Chiar mă întreb dacă mai e vreunu' cât de cât mai răsărit în satul ăsta. Nee, nu prea mai vezi așa ceva pe aici.
     -Da' eu am auzit că cică l-ar fi scăpat Miruna de problema asta. Într-un timp umbla cu alde Roxana, cam mult.
     -Unde dracu' că eu de când sunt aici nu l-am văzut decât o dată.
     -Cred că îi e frică să nu îl bați, la cât îl cotonogeai până să pleci.
     -Da mă, dar sunt fată în pula mea. Cât de tare pot să îl bat?
     -E prea prost măi, nu ai ce să îi ceri.
    Dau din cap și mai arunc o privire spre drum. Sunt așa de plictisită, ca niciodată.
     -Mor de plictiseală, hai să ne mai plimbăm, poate mai vedem vreun prost de care să râdem.
    Mă ridic de pe scaun și îmi întind picioarele amorțite. O apuc de braț și pornim încet spre șosea. Noroc că azi nu e chiar așa cald.