Saritura In Inima

Capitolul 10

Lydia

Urc in camera mea, care e langa a lui si trantesc usa de perete.Ce nu ii convine?Ba vrea sa raman langa el, imi si ofera camasa sa si isi mai si plimba degetul aspru peste obrazul meu transmitandu-mi fiori de emotie in tot corpul ca mai apoi sa imi spuna sa plec. Uite ca am plecat, sper sa se inece de la atata aer.

Ma schimb in tricoul lui si ma urc in pat cu camasa lui in mana care miroase, atat de bine a el, a transpiratie barbateasca, parfum puternic si el. O strang la piept si inched ochii.

Deodata aud podeau scartaind si tresar ma ridic brusc, iar in fata mea un Alec doar intr-o perechie de boxeri sta uimit si speriat.

-Ce cauti aici? spun eu usor

-Ce caut aici? repeta el parca incercand sa isi gaseasca un raspuns

-Asta am intrebat.

-Am venit sa imi iau camasa, spune el repede ducandusi bratul la ceafa si astfel ajung sa ma holbez la muschii lui.

-Nu ai venit la ora asta dupa camasa, deci spune ce e?

Se aseaza la piciorele mele, ii intend camasa o ia pe el si sta nemiscat uitandu-se cu ochii sai albastri exact in ai mei.Nu spune nimic, doar ma priveste in ochi si isi lasa un mic zambet sa ise strecoare pe chip.

-Putem vorbi?spune el usor

-Ca apoi sa imi spui sa plec?

-Uite, am venit sa iti spun ca imi pare rau.

-Nu mai putea astepta pana dimineata?

-Nu puteam dormi.

-De ce?

-Nu pot sa dorm cand cineva e suparat pe mine.

-Deci ai venit aicia, doar pentru ca nu poti dormi.Esti cam egoist, nu crezi?

Isi trece mainile peste cap si rasufla nervos.

-Nu, ai inteles ca nu pot dormi din cauza mea.

-Din vina mea?

-Da.

-Dar ce am facut eu?

-Totul.

-Totul?

-Ma faci sa imi iau campii, spune si incepe sa isi stranga pumnu in palma.

-De ce?

-Daca as sti raspunsul, ti-as spune.

-Deci tu nu poti dormi din vina mea si vi sa imi spui asta ca si cum eu as fi facut ceva?

-Pai...cam tu esti de vina, spun el fara sa ma priveasca in ochi.

-Cu ce?

-Ca te-ai intors aicia, ca sa ma inebunesti pe mine.

-Iesi! tip

O lacrima imi scapa pe obraz, iar el se apleaca spre mine ca sa mi-o stearga, dar eu ma feresc.

-Nu iti fie teama de mine...

-Iesi! tip

Se ridica si pleaca trantind usa.

Privesc nenorcita usa din lemn, si las inca o lacrima sa imi scape.

Ma dau jos de pe pat si ma schimb in cele mai la indemana haine si imi arunc toate lucrurile in geanta. Dupa ce termin de strans, impaturesc tricoul negru si il asez pe pat, dar nu voi pleca fara sa ii las cateva randuri pe care incep sa le scriu.