-Cristina! strigă mama de la parter.
-Da mamă, unde arde? ies eu grăbită din camera mea,să văd ce vrea femeie asta. Ce era așa de important de mă întrerupea de la "studiul" meu? Adică, na, citeam niște cărți cu vampiri si alte chestii, dar ce să fac dacă asta-mi place să citesc? Nu-mi plac cărțile alea cu "Făt- Frumos", adică și astea-s un gen de "Făt-Frumos",dar unul mult mai interesant decât acele basme pentru copii mici.
-Niăcieri, spuse ea calmă.
-Păi atunci de ce țipi așa?
-A, păi am nevoie de ceva de la magazin. Spune ea cu o voce mieroasă, cu care mă "ruga" să merg să-i cumpăr ceva.
-Păi, ce-mi iese? Spun eu plină de speranță.
-A... păi să vedem -se preface ea gânditoare- îți plătesc internetul, îți dau să mănânci și bani să-ți iei hain...
-Okay, okay, merg să-ți iau ce vrei, dar te rog, te rog nu mai face asta! În vocea mea se citea o urmă de disperare.
-Bine, mergi și ia paste. Spune ea apoi pleăca triumfatoare să-mi aducă banii.
-Poftim, și vezi să nu iei alte prostii pe ei!
-Da mamă, nu o să-mi iau nimic, decât paste. spun eu deja plictisită de ea.
Mă încalț cu converșii mei roșii si ies afară, în strada intunecată. Păi era si normal, era ora 21. Sper să nu mă întâlnesc cu nici un vampir pe drum, sau vreo vrăjitoare, gata sa mă transforme într-un gândac, fiindcă arăt mai bine decât ea. Stai la ce mă gândesc? Aoleu, ar trebui să nu mai citesc povești de fantezie seara, mi se urcă la cap. Cred că singurul pericol ar fii Bolt, cățelul vecinilor care este aproape cât mine de mare și asta înseamnă ceva, adică eu am 1'65, iar el stând in două labe este cât mine. Sau ar mai fii boschetarul pe lângă care am trecut acum câteva secunde. În fine, să-mi iau gandul de la astea, acum pe bune nu cred că aș putea să pațesc ceva la ora asta, înca sunt destui oameni pe stradă încât să nu fiu atacată, a da si plus că magazinul este doar la 50 de metrii de mine. Dar, doar ca o siguranță mi-am luat un băț, ce l-am rupt dintr-un pom de care m-am izbit când mă holbam la boschetarul ce dormea pe canapea. Ajung în fața magazinului cu bățul în mână și chiar atunci iese un băiat șaten cu ochii verzi, iar dupa cum stătea tricoul pe el se vedea că merge la sală si aproape i se cunoșteau pătrățelele prin el. Tipul se uită câteva secunde la mine și chicotește, stai, de ce? Adică sper că nu am nimic pe față. Sau am? Încep să-mi dau cu mâna pe față încercând să mă curaț de ceva ce nu era acolo . El vede ceea ce vreau să fac si se apropie de mine, luând bățul din mâna mea:
- Cred că nu mai ai nevoie de asta . Spuse el aproape râzând.
- Hei ! -protestez eu - ba mai am nevoie de el ! Cred că Bob mă urmărește !
- Stai cine-i Bob ? Spuse el nedumerit.
- Este boschetarul de pe banca din fața casei vecinului meu, i-am pus numele Bob fiindcă nu-i știu numele adevărat .
- A...
- Da, "a" , acum te rog să mă scuzi, am de luat niște paste . - Spun eu nervoasă, deja țipând la el . Și plec fără să apuce să mai zică ceva .
Hă, cine se crede? Nici nu l-am mai văzut până acum pe aici și se comportă de parcă ne-am cunoaște de ani de zile, cine o fii ? Oare un nou vecin? Sa vezi când o să audă Roxana de asta, o să râdă pe înfundate. Adică și mie îmi vine să râd acum. Cum să te întâlnești seara la magazin, cu un băiat draguț, iar tu să ai un băț în mână și să vorbești de un boschetar ? Cred că arătam super nasol, oare ce crede acum despre mine ? Dar, stai ce-mi pasă? Este doar un tip si atâta tot, mai sunt mulți pe pământ si plus ca nici nu știu cum îl cheamă. Proastă am fost că nu l-am întrebat.
În fine, îmi iau pastele îi plătesc vânzătoarei, care își făcea unghiile și plec acasă .
Pe drum aud un zgomot în spatele meu . Probabil este doar o pisică . Dupa vreo 2 metrii iarăși se aude un zgomot, de data aceasta mult mai aproape de parcă ar fi la doar doi metrii de mine. Simt respirația cuiva în spatele meu, respira foarte repede si zgomotos . Începe să mi se facă frică, oare unde este un băț când ai nevoie de el ? Iarăși se aude un zgomot de data aceasta doar la un metru de mine . Încep sa fug și în fuga mea dau peste boschetarul care, chiar atunci, s-a gândit și el să se ridice si să plece . Bine că n-am căzut peste el, fiindcă nu știu ce s-ar fii întâmplat, deoarece simțeam că acea chestie mă urmărea și era chiar foarte rapidă . Alerg repede în casă și închid ușa în spatele meu . Eram speriată de moarte . Oare ce putea fii acel lucru care alerga așa de repede ? O pisică sigur nu putea sa fie fiindcă pisica este mică, iar ceea ce m-a urmărit pe mine sigur a fost ceva mare . Nici Bolt nu putea fi fiindcă pe el noaptea îl leagă, de frică să nu-l prindă vreun boschetar si sa îl fure . Eh, orice ar fii fost nu ma interesează, e bine că am ajuns în viață acasă.
---------------------------------------
Asta a fost,sper sa va placa. ^_^ .
