Scoala de corectie[vol.III]

Capitolul 25

  *Mathias*

Au trecut doua saptamani. 

Doua saptamani date naibii. 

Pur si simplu, nimic nu mai era la locul lui. Selena a plecat cu Angel intr-o calatorie, ca sa-l viziteze pe Jeff. Bineinteles ca m-a intrebat daca e in regula, si eu am mintit cu desavarsire, lasandu-i sa se bucure. 

Am incercat de cel putin zece ori sa vorbesc atat cu Erika cat si cu Julian, dar degeaba. Ea era prea speriata, iar el era prea cretin. Asa ca am lasat totul suspendat momentan.

Si apoi .. mai era Zoey. Primele zile a fost gluma, atat pentru mine cat si pentru copii. La o saptamana, Rebecca a inceput sa aiba insomnii, gandindu-se cand se va intoarce mama ei acasa. Si acum in ultimele zile, Luca a inceput sa imi faca crize, ca din cauza mea a plecat iar in mintea mea s-a instalat panica.

  - Trebuie sa rezolvi asta! 

  - Nu pot. Christian .. nu pot sa rezolv niciun caz fara ea.

  - Te ajuta Dylan.

  - Nu am mai colaborat cu ea de ceva timp. Te rog, intelege-ma, ma milogesc in telefon.

  - Nu pot sa te inteleg Blake! Te transformi intr-un rahat. Pune-te odata pe picioare. Vorbesc serios. Mai multa baza am inceput sa am in propria ta fiica, decat in tine.

  - Cum imi poti cere sa ma ocup de un caz, cand sotia mea a disparut de doua saptamani?

  - Sunt sigur ca e bine atata timp cat Julian e acasa. 

  - Nu mai sunt atat de sigur. Tipul asta s-a schimbat total, nu mai are nicio treaba. Ne scapa ceva. Sau cineva.

  - Ti-am trimis prin fax o adresa sigura unde o poti gasi pe sora ta. Ce-ar fi sa ii faci o vizita? 

Am strans din buze, apoi am inchis telefonul. Am ramas pe canapea cu privirea in gol, amintindu-mi momentele in care am aflat ca Zo e insarcinata. Nu asa imi imaginam momentele de acum. Si nici copilaria copiilor mei. 

M-am ridicat atat de brusc incat am alunecat usor pe covor, apoi am luat foaia trimisa de Chris. Mi-am pipait buzunarele sa fiu sigur ca am cheile de la masina, apoi am coborat la garaj, insa cand sa urc in masina, o voce m-a intrerupt asa cum m-am obisnuit in ultimele zile.

  - Unde mergi?

  - In vizita la matusa ta, raspund ironic spre micuta blonda din prag. 

  - Pot sa te ajut?

  - Nu si de data asta. O sa ii pun doar cateva intrebari. 

  - Te rog. 

Am ridicat privirea la ea. O incruntatura ii brazda fata si parea foarte ingrijorata. Daca Rose nu avea nicio legatura, atunci nu era atat de periculos .. si totusi daca stia ceva si totul lua o intorsatura aiurea.. 

  - Ce-ar fi sa ramai acasa cu Luca? Adam si James trebuie sa se intoarca curand de la mall. 

  - In regula, tati. Daca ai probleme, ti-am pus numarul meu pe apelare rapida.

Am zambit involuntar, urmarind-o cu privirea cum a urcat in lift si a apasat butonul ce a dus-o inapoi in casa. Am urcat la volan si am pornit motorul, iesind cu grija din garaj. 

Am urmat indicatiile de pe foaie, si am ajuns la o casuta undeva la periferia orasului. Cum naiba ne sincronizam amandoi mereu in acelasi oras? 

Am coborat dupa ce am parcat neglijent, urcand pe veranda si batand de cateva ori la usa. Nu se auzea nimic inafara de pasarile din imprejur. Am coborat scarile si am facut ocolul casei, pana am vazut ca geamul de la bucatarie era deschis.