Pana la capatul lumii si inapoi

Capitolul unu (Anastasia)

Este foarte frig afara.Simt cum frigul isi face loc prin fiecare cusatura a gecii si imi patrunde pana in oase.Scot telefonul pentru a nu stiu cata oara si constat cu dezamagire ca astept de 20 de minute la autobuz.Ma gandesc sa iau un taxi,dar numai raman cu niciun ban toata luna,asa ca nici nu indraznesc sa persist mai mult asupra acestei dorinte.
Dupa 10 minute apare si autobuzul.Deja incepe sa se aglomereze,iar toate locurile sunt ocupate.Noroc ca am fost rapida si mi-am gasit repede un scaun la geam.Nu am de gand sa ma mut de aici.O sa merg pana la capat, si nu am de gand sa stau in picioare,inghesuita mai ceva ca intr-un sac de cartofi.
Ma uit in gol pe geam si ma gandesc la viata mea.Viciile mi-au distrus orice speranta.Acea distractie de moment,pentru ea platesc toata viata.Si totusi,nu inteleg de ce nu vreau sa ma las de aceste vicii.Nimeni nu ma apreciaza pentru nimic.Nu cred ca voi gasi iubirea adevarata in viata.Si chiar daca o gasesc,nu va ramane pentru mult timp.
Las un oftat sa mi se rasfranga pe buze.Exista o diferenta intre fericire si bucurie.Bucuria este acea stare de bine pe care o ai cand iti iei ceva,sau cand bei foarte mult.Fericirea este un sentiment de implinire,pe care il vei simti toata viata.Eu caut fericirea,dar nu o gasesc niciunde.In schimb,primesc numai bucurii.De scurta durata.Insa,trebuie sa fiu bine!Sunt bine!Am inceput sa ma plang prea mult in ultima vreme.Trebuie sa fiu tare!
Fara sa imi dau seama am ajuns.Ma dau repede jos de pe scaun si cobor iute din autobuz.

***

Scutur surplusul de scrum de pe tigarea mea si ma uit in gol la ea.Viciul asta mi-a mancat viata.Tata a facut un alt infarct cand a auzit,mama a inceput sa planga si i s-a facut rau in baie,iar sora mea nu a mai vorbit cu mine de sase luni.Ceea ce pe mine ma revolta si mai tare,este faptul ca nu sunt dependenta de tigari,nu e ca si cum intru intr-o stare de nervozitate psihica,doar pentru ca nu fumez.Eu nu vreau sa ma las de fumat.Si totusi,nu inteleg de ce.Cheltui bani aiurea,plamanii mei sunt facuti varza,iar familia ma  considera o depravata imorala,pentru asta.Cred ca acea senzatie smechera pe care o simti cand spui ca fumezi,sau atunci cand scoti fumul pe gura,desi afara sunt 30 de grade,ma face sa nu renunt la acest viciu.
Imi revin din sirul gandurilor printr-o scuturare rapida a capului.Arunc tigarea pe jos si o sting,calcand-o.Imi analizez adidasii si constat ca ar trebui sa ii spal.Imi iau geanta,pachetul de tigari si bricheta de pe banca si plec spre liceu.

***

Nu am mai trecut pe la scoala de foarte mult timp.Am tot chiulit.Insa,am prea multe absente si trebuie sa imi dau corijentele,daca vreau sa nu stau sa tocesc cartea la vara.
Intru pe usa spatioasa a liceului.Imi vine sa ma intorc si sa plec,insa sunt nevoita sa raman.Nu stiu cum o sa rezist toata ziua.
Incerc sa ma fac nevazuta.Intru repede in clasa,imi las esarfa pe banca,geaca mi-o pun pe spatarul scaunului,imi iau castile din geanta si ma asez jos.
- Anastasia?Incredibil!Uite cine s-a gandit sa mai dea pe la scoala!Ce faci,iubito?imi spune Dragos.
Dragos,e cel mai bun prieten al meu.E genul ala de baiat calm,protector,grijuliu,genul ala pe care ma pot baza oricand.Odata,eram atat de beata incat l-am sunat si i-am spus sa vina sa ma duca acasa.Cand a vazut in ce stare eram,m-a dus la el acasa,pentru ca stia ca mama s-ar fi crizat daca m-ar fi vazut.L-a sunat pe tata,deoarece el e mai indulgent, si s-a dat drept tatal Melaniei(o buna prietena de-a mea).L-a mintit spunandu-i ca o sa raman peste noapte la Melania,iar tata l-a crezut.A doua zi,imi dadea muraturi si lamaie ca sa nu mai am stari de greata.Nu stiu cum ar fi viata fara el.
- Termina,Dragos!Stii ca a trebuit sa...ii zic.
- Sa te plimbi in tot Bucurestiul,prin cele mai scumpe restaurante si sa iti dai intalniri cu tot felul de persoane dubioase.
- Hey!Fac asta de la 14 ani.Daca nu mi s-a intamplat nimic pana acum,nu mi se va intampla nici de acum incolo!
- Cum spui tu...In fine!Ce facem azi?Stam sau...plecam?
- Unde sa mergem?ii zic cu o atitudine indiferenta,desi simt cum sangele imi curge mai repede prin vene.
- In solè!imi spune.
Solè,este restaurantul meu preferat.Este situat la etajul 15 al unei cladiri de birouri,iar privelistea de acolo iti taie rasuflarea,la propriu.Este un loc ideal pentru o cina romantica.
- Mergem!
- Stiam ca nu vei spune nu!Si dupa unde mergem?ma intreaba.
- La tine,sa bem!ii spun.
Imi zambeste,aratandu-si dantura perfecta.
- Sa mergem!zice.

***

Dimineata,eram extrem de hotarata ca nu o sa mai chiulesc,iar acum iata-ma in restaurantul meu preferat,luand micul dejun cu cel mai bun prieten
- Eu i-am zis ca nu,dar el a insistat si...Anastasia!Esti aici?imi spune Dragos in timp ce se sterge la gura.
- Ce?ii zic.
Poti sa ii faci orice lui Dragos,insa in clipa in care el vorbeste,iar tu nu esti atent,il impaci abia dupa doua ore de rugaminte si milogeli.Insa,cu mine se comporta altfel cand eu il ranesc.Stiu ca el isi doreste mai mult decat o simpla relatie de amictie,insa,deocamdata,doar atat ii pot oferi.Adica,nu ma vad intr-o relatie serioasa cu el.Mai mult decat fratele ala mare si protector,nu il pot vedea.
- Nici macar atenta nu poti sa fii?!imi spune pe un ton calm,desi cuvintele nu sunt deloc consolatoare.
- Iarta-ma!
Isi da ochii peste cap,ofteaza adanc,dupa care adauga:
- Anastasia,am sa iti marturisesc ceva!zice nervos in timp ce isi pune coatele pe masa.Stii ca eu tin la tine mai mult decat la o simpla prietena.Eu te iubesc!Insa,iti dai intalniri cu oameni dubiosi,unde esti prezenta si dai tot ce e mai bun din tine!Insa,atunci cand te scot eu in oras,te gandesti la altceva,imi raspunzi sec,te uiti la mine cu indiferenta...
- Dragos,eu tin foarte mult la tine!Te iubesc din tot sufletul meu!Insa,imi esti doar un frate!Nu am vrut sa te fac sa te indragostesti de mine.Pentru mine,nu esti nimic mai mult decat un cel mai bun prieten.
Imediat ce cuvintele mi-au iesit din gura,le-am regretat.
Ma uit adanc in ochii lui,si observ cum ii vine sa planga.Este prima data cand il vad asa...Trist si dezamagit.
- Dragos,nu am vrut sa sune chiar asa...Imi...Imi pare rau!ii spun cu voce tremuranda.
Se uita pe geam si plange.Timp de 10 minute tacerea isi face loc intre noi,dupa care adauga simplu:
- Pleaca...
Ma uit la el plangand.E prima data,cand il vad in postura asta.Ma conformez si imi iau geaca si geanta in maini.Ma ridic de pe scaun si ma duc sa il sarut usor pe buzele moi si carnoase.Apoi,plec.
Chem liftul si ma urc singura in el.Si incep sa plang.Distrug tot ce-i bun si frumos in viata mea.Pierd totul,pentru ca mizez pe tot.Poate ca Dragos avea sa fie iubirea mea adevarata.Iar eu,l-am respins cu rautate.Sunt o persoana groaznica si imi urasc viata.
Liftul a ajuns la parter,iar eu ies afara din cladire.Frigul se napusteste asupra mea la fel cum s-a napustit si singuratatea in viata mea.Lacrimile mi se usuca pe obraji,iar fata imi ingheata si mai tare.
Ma duc la supermarket si cumpar bautura de totii banii.Stiu ca nu este bine,insa...Asta sunt.Asa am fost crescuta si invatata sa trec peste greutatile vietii.Prin vicii.