Trecut nedumerit

Capitol IV

Sunt închisă în cameră de câteva ore. Nu accept să mănânc nimic, deși corpul îmi cere hrană. Nu intenționez să vorbesc cu nimeni. Oare de ce nu am plecat imediat ce am vorbit cu Nea? Trebuia să plecăm, așa el ar mai fi trăit acum, de ce nu mi-am ascultat instinctul să plec? Totul e din vina mea. Mi-am pierdut nepoții și sora vitregă în câteva zile, se pare că cei dragi mie au o soartă crudă și nemiloasă.

În fiecare dimineață te ridici din pat și te gândești la ziua care vine. Ești liber. Ești un creator și poți alege. Ai dreptul să îți croiești destinul cum îți place. A fost moto-ul după care m-am ghidat în viață. Acesta era potrivit pentru toți, chiar și pentru mine, însă după ziua de ieri nu mai am speranță, mă simt de parcă aș fi manevrată de cineva după bunul plac împotriva voinței mele. Toate aceste lucruri paranormale sunt imposibile pentru lumea noastră, acești criminali sunt doar rodul imaginației noastre, nu pot exista... Nu-i așa? Nu mai știu ce să cred, sunt pur și simplu pierdută într-o lume fără logică.

M-am gândit la cuvintele spuse de acea femeie în alb. De faptul că Edward nu este fiul unui erou, și mi-ar fi groază dacă aș ști al cui este, nici măcar nu m-aș mai fi apropiat de el. Asta înseamnă că era fiul unei persoane total opuse unui erou... un criminal... iar toate acele specificări despre omul negru cu mască albă... Michael Myers este îmbrăcat în negru și are mască neagră! Acum totul are sens, tatăl lui Edward este... Michael Myers!

-Christine pot să intru? După voce părea că este Heather.

-Nu!

În ciuda dorinței mele, ea tot a intrat și s-a așezat lângă mine în pat.

-Cum te simți?

-Extraordinar, este cea mai fericită zi din viața mea, în sfârșit am reușit să scap de Edward, după atâtea eforturi...

-Christine...

-Ce?

-Spune-mi te rog cum te simți la tine chiar nu pot să văd.

-Ce să vezi?

-Ce gândești?

-Ce?

-Haide cred că ți-ai dat seama că nimic nu mai este acum normal.

-Heather, poți să îmi răspunzi la o întrebare?

-Desigur.

-De ce nu mi-ați spus că Myers este tatăl lui Edward?

-De unde ști?

-Era și logic! Deși în ultimul timp nu mai e nimic logic.

-Și ce ai mai observat?

-Faptul că tu ai puterea de a îmi provoca o stare de somn și a mă împiedica să fac ceva, cu puterea minții. A și mă mințiți mereu.

-Toate sunt pentru binele tău.

-Al meu sau al vostru?

-Cum adică al nostru.

-Fii serioasă Heather! De ce crezi că nici un criminal nu a încercat să mă omoare până acum? Fiindcă am ceva special care îi poate "vindeca" de boala aceasta psihopată de a omorî, iar voi de aceea mă apărați.

-De unde ști toate acestea?

-Mi le-a spus o femeie.

-Cum o chema?

-Nu știu!

-Atunci cum arăta?

-Era îmbrăcată în alb și tânără.

-Mama lui Michael.

Fața ei era foarte gânditoare și surprinsă, de parcă ar fi găsit un leac pentru cancer.

-Christine?

-Da...

-Te rog, poți încerca să muți acel pahar cu puterea minții? Imaginează-ți că zboară la tine în mână.

Am întins mâna spre paharul cu apă de pe noptieră, am închis ochii și mi l-am imaginat cum plutește până în mâna mea. L-am simțit cum îmi atinge mâna și l-am apucat.

-Se pare că presupunerile mele s-au dovedit a fi adevărate.

-Ce presupuneri?

-Ai abilitatea de a controla totul cu puterea minții și de acea nu am reușit să îți citesc gândurile!

-Adică eu am o putere specială?

-Nu! Tu... ai mai multe, de aceea criminalii nu te omoară.

-Atunci ce abilități mai am?

-Nu știu trebuie să le descoperim!

-Ți cum facem asta?

-Avem nevoie de niște ajutor...

-Din partea cui?

-Păi... a criminalilor.

-Poftim!