Totul pentru o scoică

*

Dimineață nu au mai cules fructe și legume. I-au spus bunicii că întârzie, și-au luat un ghiozdan în spate și au plecat spre pădure. Singurul lucru la care se gândeau era dispariția misterioasă a muntelui din seara aceea, totuși nu au zis nimic pe drum. Au ajuns pe pajiște cu o oră mai târziu decât plănuiseră ,deși se mișcaseră mai repede decât în ziua precedentă.

-Asta nu arată prea bine! zise Sarah.

Majoritatea plantelor îngălbeniseră, iar lacul nu mai sclipea.

-Ce crezi că s-a întâmplat? întrebă Alex.

-Nu știu, dar ar fi bine să aflăm.

S-au apropiat de lac. Era limpede, dar nu se putea vedea nimic în el. Soarele , parcă era mai palid acolo. Sarah a atins apa cu mâna și în clipa următoare a fost trasă în apă.

-Sarah! strigă Alex, dar fără speranță. Se pare că va trebui sa vin după tine, strigă el și sări în apă.

Se aștepta să nu vadă nimic și să se înece , însă sub apă se întindea un oraș întreg. Sarah se afla la 10 metri de el.

-Sarah! strigă el,iar ea se întoarse brusc.

-Trebuie să mergem acolo , e superb!

În depărtare se vedea un castel înalt și strălucitor.

-Haide, Alex!

-Uite!

-Ce?

-Acolo! O sirenă!

- Sunt mai multe!

Pe măsura ce se apropiau, vedeau din ce în ce mai multe. Sirenele șopteau încontinuu: Ei sunt! Aleșii! Da, da , ei!

-Ce spun?

- Nu știu. Nu le pot auzi.

Odată ajunși la castel, câțiva tritoni le-au blocat calea.

-Oameni! strigă unul și îndreptară sulițele către ei.

-Stați! spuse Sarah. Nu o să vă facem rău!

Tritonii s-au consultat și au zis morocănos:

-Urmați-mă! Regina vă va decide soarta.

-Și ce mai soartă! râse altul.

Au mers dea lungul unui coridor plin de coloane și scoici mari și frumoase . În capăt se afla un tron mare, decorat cu scoici și tot felul de lucruri marine, dar și flori. Pe tron stătea Regina, care era aceeași zână din visul lor, doar că era sirenă.

-Înălțimea voastră! Am găsit niște intruși! spuse un triton.

-Omorâții, regină Dahlia! spuse altul.

-Nu, vă rugăm! Nu o să vă facem probleme! spuse Sarah speriată.

-Exact, noi o să plecăm chiar acum!

-Nu puteți pleca. Ați aflat de noi.

-Dumneavoastră... se bâlbâi Sarah. ați apărut în visul nostru.

-Nu, nu eu . Cel mai probabil a fost sora mea, Mirabella. Era o zână, nu-i așa?

-Da. a răspuns Alex

-Trebuie să vorbesc cu voi. Gărzi, plecați!

-Da, doamnă. răspunseră tritonii.

-Noi nu am făcut nimic!

-Știu, a spus Dahlia .