Triunghiul dragostei

Capitolul 17

Mă trezesc pe canapea învelită cu o pătură de lana.
Mă ridic, o durere de șale dandu-mi bătăi de cap.
- Mamaie, tip ca disperata , dar nimic.
- Buniiii , urlu din nou.
- Ce ai mai fata de tipi așa?
- De ce m-ai lăsat să dorm pe canapea?

- Pentru că îmi era milă să te trezesc.
- Ha... Ce sa-ti spun. Cat e ceasul?
- Șapte jumate.
- Trebuie să mă pregătesc.
Mă ridic încet de jos , apoi o iau usor spre scări tinandu-ma de spate.
- Mănânci ceva? Mă întreabă buni.
- Nu, nu îmi e foame.

Intru in camera și scap repede de hainele de ieri, dupa intru in baie și îmi fac rutina zilnica.
Îmi iau pe mine o pereche de blugi albastri, o bluza neagra pufoasa si in picioare îmi iau bocancii negrii.
Trec peria de câteva ori prin păr lasandu-l să îmi cada pe spate.
Iau poza de pe pat și o pun intr-o punga de cadou ramasa de la ziua mea.

Da, știu că par egoista, bla bla, insa n-are rost sa mai dau banii pe ea atâta timp cât o am acasă.
Cobor scările căutând numărul de la taxi in agenda telefonului și il apelez.
- As vrea și eu un taxi pe Karder douasute noua.
- Comanda dumneavoastră ajunge in maxim zece minute, spune femeia de la capătul firului.

Iau plasuta de cadou in mână și mă duc în holul de la intrare. Îmi pun caciula in cap in timp ce buni își face simțită prezența în spatele meu.
- Sa te îmbraci gros că e frig.
- Asta fac, zic luandu-mi geaca pe mine.
Închid fermoarul gecii , apoi îmi bag mâinile în mănușile căptușite pe dinăuntru și îi depun lu mamaie un sărut pe obraz.

Părăsesc casa și zăresc taxiul care mă aștepta parcat pe alee.
Intru in el salutând politicos șoferul mai în vârstă si îi dau adresa lui Maksut, după care o apelez pe Lauren.
- Neata. Ce faci?
- Uite acum ajung acasă la Maksut. Tu?
- Acum plecai de acasă. În 10 minute sunt și eu acolo.
- Ok. Ne vedem aici atunci.
-Bine. Să nu îi spui lu' Maksut că vin.
- Bine. Pa.
- Pa.

Închid telefonul aruncandu-i o privire șoferului.
- Mai avem mult? Îl intreb nerăbdătoare.
- Nu, imediat ajungem.
Ii zâmbesc mulțumită de politețea de care da dovada.
Altul sa fi fost în locul lui mi-ar fi zis sa îmi văd de treabă mea și să tac.
- Am ajuns, îmi spune bătrânelul de la volan.

Ii inmanez banii in timp ce ii urez o zi buna. Cobor din autoturism și dau cu ochii de un adevărat imperiu.
Ditamai conacul cu 2 etaje trona intr-o curte imensa.
Wow. Cata opulenta. Nu am văzut niciodată în realitate o casa atât de mare, nici nu credeam că există până acum.
Mă îndrept stangace spre poarta uriașă din fonta, acesta deschizându-se automat.

Cred că sunt pe senzor altfel nu îmi explic.
Mă apropii de ușa si apăs pe suneria care era așezată în partea dreapta a acesteia.
Văzând că nu răspunde nimeni mai sun odată si inca odata... Aburii îmi ieșeau pe gura din cauza frigului, iar mâinile îmi înghețasera prin mănuși.
Cat ii ia să răspundă...

Mici zgomote se aud dinăuntru, ușa din lemn masiv deschizandu-se, din spatele acesteia facandu-si apariția un Maksut somnoros purtand doar o pereche de pantaloni de trening și un tricou alb, parul fiindu-i răvășit in toate direcțiile.
- Laaaaaaa muuuultiiiii aaaaniiii! Ii spun sarindu-i in brate și pupandu-l pe toată fața.
- Mulțumesc, zice încă neintelegand ce se întâmplă. Nu mă așteptam să apari aici. Hai intra.

Se da la o parte din ușa deschizand-o larg și mă lăsa să intru.
Dublu wow. Casa asta pare mult mai mare și mult mai luxoasa pe dinăuntru, dar e foarte primitoare.
Totul este vopsit in culori calde iar mobila e in contrast cu acestea.
- Lauren nu a ajuns?
- Inca nu. A zis că întârzie puțin.
- Ciudat... Mie mi-a spus că tocmai ajunsese la tine.

Maksut se apropie de mine lundu-ma in brate pe la spate și pupandu-ma pe obrajor.
- La multi ani! Ii urez din nou intorcandu-ma și îi înmânez cadoul.
Acesta îl desface și când îl vede rămâne fără cuvinte.
- E superbă, zice și mă ia in brate din nou. Multumesc!
- Unde e camera ta? Îl intreb fara perdea.
- Sus, spune nedumerit.