Tell her, Peter!

1

Ora de sport. O ora obisnuita, nu? Nu si pentru mine... Desi sunt cel mai bun la fotbal din intreaga scoala, am momente in care sunt distras. De ce? Pentru ca ea e acolo. Brittany e majoreta sefa. Iar cand echipa mea are antrenament in timpul orei de sport, atunci au si majoretele antrenamentul lor.

Atitudinea ei e una inabordabila. Intotdeauna sta dreapta, cu pieptul impins in fata si capul usor ridicat. Spatele sau este arcuit, terminandu-se intr-o curba destul de impresionanta. Picioarele ei lungi, lasate la iveala de fusta de majoreta sunt chiar excitante. Parul si ochii ei imi aduc aminte de copilarie, doar ca parul e mai lung si mai putin buclat.

-Peter! Ce naiba e cu tine, omule? Poti da si tu o pasa corecta? La ce te tot uiti? Mason ma trezeste la realitate, tipand la mine.

-Ahm, scuze frate, nu cred ca ma simt prea bine azi...

-Realizezi ca folosesti aceeasi scuza mereu si mereu, nu?

Tac, nestiind ce mai pot spune.

-Vino pe banca putin, ma trage Mason dupa el.

Ne asezam, insa privirea mea e inca fixata pe ea si miscarile ei. E uimitoare.

-Hai sa vedem... Privire fixa...In directia... Oh, Brittany! realizeaza Mason. Pe bune, frate? Inca nu ai de gand sa ii spui nimic?

-Omule, stii povestea... ii spun, privind in jos.

-Cat o sa mai continui asa?

-Nu stiu, las privirea in jos si imi frec palmele.

-O sa rezolv eu asta!

Ce vrea sa faca? Mason se ridica si se uita spre Britt.

-Brittany, vino pana aici, striga dupa ea.

Oh, nu... Nu ii pot spune ce simt. Nu aici, nu acum... Trebuie sa ma gandesc la un mod de a ma salva. Britt vine in direcția noastra si ma priveste urat. Nici nu ma mir...

-Da, Mason? intreaba de la o distanta considerabila.

-Apropie-te! o îndeamnă Mason.

Cu frica, se apropie cat sa fie in fata mea. Sta dreapta, desi in sinea ei probabil e speriata sau nervoasa. Eu ma las pe spate si imi iau pozitia de baiat rau, ca de obicei. Nu ma pot da de gol..

-Ai ceva sa ii spui? ma intreaba Mason.

-Da.. spun cu o voce profunda.

E atenta la mine si vad ceva in privirea ei cum se schimba. Ochii parca ii sclipesc, iar statura devine una normala, moale.

-Ar trebui sa schimbi uniforma asta, iti face sanii sa para inexistenți si ti se vede celulita de pe fund.., spun intr-un mod batjocoritor si apoi rad.

-Pentru asta m-ai chemat aici, Mason? intreaba cu lacrimi in ochi.

-Nu, Britt. Frate, omule, Peter, spune-i!