Ochi pentru ochi

Sentimentul

Odata ajunsă acasa îmi las geanta in sufragerie și ma îndrept spre camera mea.Intru in baie și ma demachiez.Imi iau un tricou lung pana sub fund și ma duc in camera și ma bag in pat...Am stat,cred ca pana la 2 și m-am tot gandit la Chris...Mi se pare ca are un trecut tragic,simt ca Mady i-a făcut ceva încât sa își piardă încrederea in oameni...vreau asa de mult sa ii Stiu trecutul,ma intreb oare a avut iubita?...Pff ce tâmpită ești!....tu cine Iisus ești?....conștiința ta idioato!...sti,dacă eu sunt idioata și tu ești.....câteodată ma urăsc ca sunt conștiința ta!.......haha,hai noapte buna,deja încep sa vorbesc și cu mine,Doamne poate Adam avea dreptate când a zis ca o sa ma molipseasca Chris.Nici nu Stiu când am adormit,dar stiu ca deja e dimineata și trebuie sa ma duc la munca.
Ma dau jos din pat și ma îndrept spre baie sa îmi fac rutina zilnică.Am un sentiment foarte ciudat,e ca și cum am un gol in stomac.Ma tot gandesc cum sa îl fac pe Chris sa aiba incredere in mine.Am o vagă presimțire ca o nu o sa fie asa de rau "noua noastra prietenie",dar totusi ma gandesc sa bat in retragere.Am facut un dus rapid,dupa care îmi iau lenjeria și o pereche de blugi negrii și o camasa alba putin transparentă.Imi aplic putin fond de ten dupa care îmi fac un eyeliner și in completare un ruj rosu.Merg in sufragerie unde îmi iau geanta și merg sa ma incalt cu botinele mele visinii.Ieri la birouri mi-au spus ca o sa am o masina cu care pot merge de acasa la munca,închisoarea fiind la ieșirea orașului,dar aparent doar maine o s-o primesc.Imi sun un taxi dupa care ies afara și astept.Dupa 10 minute ajunge șoferul și urc in masina lăsându-i adresa.Ok,de ce toată lumea trebuie sa faca o față așa dubioasă când spun unde merg?
Intr-un final ajungem,iar dupa ce-i plătesc și cobor înaintez pe poarta și intru.Aparent toată lumea este agitata astăzi din câte observ.Il zăresc pe Adam la intrare care îmi face semn sa merg la el.
-Buna dimineata Elena!
-Buna dimineata Adam!Ce e cu toată agitația asta?
-Ei bine,de trei ori pe saptamana prizonierii au voie sa iasa in curte la aer.Si cum stii tu,sunt top 10 cei mai periculoși nebuni,nu ne permitem sa nu fie totul perfect și in siguranta.
-Deci practic azi o sa fiu afara cu pacientul meu?
-Pai dacă doresti sa discuți cu el înăutru și sa nu îl ducem afara noi suntem de acord.Dar ar fi și mai minunat dacă ai reuși sa îl scoti.
-Cum adica? intreb confuza.
-Refuza sa iasa afara.
-Asta nu este un lucru tocmai bun.Spun asta și ma intorc pe călcâie și o iau pe holul cu singura celula care se afla acolo.Celula pacientului meu.
Observ ca nu se afla nici un gardian la usa cum ar trebui normal,dar de dinăuntru se aud sunete ciudate.Incep sa ma panichez,dar nu pentru gardieni,ci pentru Chris.Aproape ca alerg și împing cat pot de tare usa de fier și dau buzna înăutru.Ii observ pe cei doi gardieni care incearca sa il imobilizeze pe Chris,dar și cu camasa aceea de forta tot nu reușesc pentru ca se zbate.
Îmi dreg glasul ca sa le atrag atentia,iar cei trei incep sa ma privească.
-Pot sa stiu ce se intampla și de ce îmi bruscați pacientul?! Intreb putin enervată.
-Scuzați-ne doamna,dar ar trebui sa îl scotem afara din celula dupa ordine,îmi raspunde unul dintre ei.
-V-as ruga sa părăsiți celula,multumesc!aproape strig din cauza gestului lor.
Ii vad ca se privesc doua secunde și pleaca afara închizând usa.Imi intorc privirea către Chris și observ ca este sprijinit de pat cu privirea ațintită la podea.Oarecum mi se face mila de el,pentru ca poarta camasa aia de forta care nici macar inauntru nu ii este permis sa o dea jos.
-Hei,esti in regula? Îl intreb inca înțepenită in mijlocul încăperii așteptând un raspuns.
Nu reactioneaza in niciun fel,iar atunci cred ca am facut cel mai necugetat gest,cred.M-am îndreptat către el,m-am pus in genunchi și l-am luat in brate.La fel cum sunt eu cred ca e și el,in stare de soc.Nu ma asteptam ca o sa fac asta vreodată,dar simt ca are nevoie.Simt ca ceva nu este in regula.
Ma indepartez usor și îl privesc in ochi.Observ care un zâmbet ciudat.Dar întrebarea ce urmeaza sa mi-o puna ma lasa mult mai socata.
-Deci,când spunea idiotul ala ca iesim afara?ma intreba zâmbind.
Am ramas nemișcată cateva secunde dupa care îmi răsuna replica lui Adam in cap "Refuza sa iasa afara".Un zâmbet de victorie mi se așterne pe fata,dupa care ma ridic și ii spun:
-Acum!ma îndrept către usa și o deschid.Cei doi gardieni nu s-au mișcat de acolo.
-Ei bine baieti.Acum puteti sa îl scoateți,le spun cu un zâmbet de victorie pe fata.Se uita unul la altu,dar afirma și merg inauntru și îl scot afara din celula.
Eu merg înaintea lor și ma îndrept către o alta încăpere in care se afla biroul lui Adam.Intru și îl vad la birou citind ceva.
-Ei bine,norocul e de partea mea.Ii spun și ies repede din birou lăsându-l confuz.
Ies in curtea din spate unde observ ca e frumos amenajată.Are cateva băncuțe,iar totul e ca un câmp,verde și cu cativa copaci.Daca nu ar fi zidul care ne desparte de libertate as zice ca nu e un loc asa de rau.Observ ca pacientul meu se afla pe o banca sub un copac mai îndepărtat.Inaintez rapid,gândindu-ma la setul de întrebați pe care urmeaza sa il pun.Ajung și ma așez langa el și observ ca este pierdut in ganduri uitându-se intr-un anumit punct.Incerc sa observ la ce se uita dar nu îmi dau seama.Ma uit prin curte și observ restul pacienților care discuta cu psihologii lor sau între ei.Dar singura mea nelămurire este ca de ce nici unul nu are camasa de forta însă Chris da.Prinsa in gândurile mele nu am observat ca Chirs și-a mutat privirea asupra mea.Ma intorc către el și observ ca are un zâmbet jucăuș și ma privește foarte intens.
-Nu stiu cum se Nimerește ca dintre toti psihologii,tocmai tu ma tratezi,cea mai frumoasa dintre toate.Imi spune și ma înroșesc instant la afirmația lui.
-Nu stiu cum se face ca dintre toți nebunii,te tratez pe tine,cel mai nebun dintre toti.Ii spun și incepe sa râdă.