Iubind în tăcere

#3

Elizabeth pov :

     După ce că să primesc detenție 3 ore nu era destul, acum mai trebuie să mă și ocup de curățenia de pe holurile școlii. Dar nu mă plâng, se putea și mai rău. Cel puțin nu mai trebuie să îl văd pe el până peste două  zile, deoarece nu avem programată matematică marțea și miercurea în orar.

     Citeam liniștită din cartea de literatură până când ușa se întredeschide și îl văd pe el pășind spre catedră. Pentru câteva secunde mă simt hipnotizat de ochii lui albaștri. Un albastru pe care până acum nu l-am mai întâlnit. Apoi îmi scutur capul concentrându-mă la spusele lui.

     -Așadar, Petterson, pentru început ai de efectuat exercițiile 59, 80, 45, 33 și 21 din culegerea verde și problemele de la pagina 113 din culegerea roșie. Apoi vii la mine să le corectez.

     Când aud câte am de făcut îmi pică fața. Și cică ăsta e abia începutul. Măcar le consider cât de cât ușoare,  având în vedere că încă nu am scăpat de reputația de tocilara din liceu.

     În timp ce rezolv exercițiile telefonul îi sună. Glasul dur i se transformă în unul calm, dar serios.

    -Da, domnule director. Cu siguranță!

    O alta voce de barbat ce se auzea de la celălalt capăt al firului îi menționează câte ceva apoi apelul este întrerupt de lipsa semnalului. După ce își așează telefonul într-un colț al catedrei și mă tintuieste din nou cu privirea. Îi admir trupul. Prin cămașa puțin transparentă i se putea observa abdomenul bine lucrat. În final revin la ochii lui albaștri, în care simțeam că mă pot pierde fără să mai fiu găsită. Părul brunet ușor ciufulit îmi atrage atenția. Îmi rezem capul într-una din palme și mă pierd printre gânduri.

     -Petterson, ai terminat acolo?

     -Um...d-da, spun rătăcită, bâlbâindu-mă.

     -Foarte bine, poți pleca acasă.

     -Dar mai avem încă aproape 2 ore, zic arcuindu-mi ușor sprâncenele.

     -Vrei să mă răzgândesc?

     Îmi iau rucsacul în spate și țin cele două caiete în mână, ieșind pe ușă. Stau câteva secunde în fața ușii și apăs din nou pe clanță fără să fac zgomot. O închid la loc când îl văd fără cămașa albă pe el. Se vedea că trecuse destul de des pe la sală. Ce tot spun? Oare m-am îndrăgostit? Imposibil! Trec mai pe hol îndreptându-mă spre casă. Cine știe ce scandal mă aștepta...